Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. A debutat cu poezie, în 1981, în revista Tribuna. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Actualmente este conferenţiar la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia a susţinut ateliere de scriere creatoare în poezie şi proză (2002-2012). De asemenea, este redactor-şef adjunct la revista de cultură Steaua. A publicat foarte multe cărţi de poezie, proză, eseu.
- Stimată Doamnă, aţi publicat de curând la Editura Polirom un „roman frescă” intitulat „Un singur cer deasupra lor”. Ne puteţi spune pe scurt povestea acestui roman? Este cumva romanul despre care spuneaţi mai demult că îl lucraţi de zece ani, la care v-au provocat studenţii dvs, despre victime şi călăi?
- Exact, este vorba despre romanul pe care l-am anunţat acum câţiva ani ca fiind în lucru. Şi, de asemenea, ca fiind altceva decât am publicat până acum, ca prozatoare. Studenţilor mei de la Jurnalism şi Litere din Cluj (promoţiile din anii 2003-2004-2005) le datorez acest roman, ei m-au stimulat să îl încep, m-au provocat să mă apuc de aşa ceva, deşi, iniţial le-am spus că nu mi se potriveşte. Până la urmă nu a ieşit doar un roman despre victime şi călăi (prefer să îi numesc opresori pe aceştia din urmă, întrucât călăi, deşi termenul este adecvat, sună tezist şi demonstrativ), ci şi despre oameni simpli, trăitori cu chiu cu vai în comunism.
- Prin urmare sunteţi în continuare pasionată de poveşti, să le ascultaţi, să le spuneţi...
- Nu mă voi sătura niciodată de poveşti, nici să le ascult, nici să le spun. De data aceasta, însă, nu am mai spus poveştil
