Ioana Lupea: „Niște social-democrați și liberali adevărați ar fi geloși pe raportul prezidențial redus de masa politicienilor și de presă la sloganul mincinos și manipulator «liber la sex și droguri»”.

Românii şi-ar dori ca homosexualii, bolnavii psihic şi persoanele infectate cu HIV să fie închise undeva într-un castel fortificat, în munţi, departe de familiile şi locurile lor de muncă. Un studiu realizat de Insomar, la comanda Consiliului Naţional împotriva Discrimării, arată că majoritatea manifestă aversiune şi respingere în special faţă de aceste trei categorii de populaţie. Surprinzător, într-o mult mai mare măsură decât faţă de romi.

Pe homosexuali, românii nu-i cunosc pentru că puţini sunt dispuşi să-şi asume identitatea de frica stigmei şi a marginalizării. Sub acoperire heterosexuală, ei ar putea fi fraţii, prietenii sau colegii noştri, profesori, medici, ingineri, muncitori, avocaţi, condamnaţi la tăcere pe viaţă.

Pe ceilalţi, cu handicap psihic sau bolnavi de SIDA, îi recunosc, le stârnesc compasiune, dar şi teamă, îi privesc ca pe nişte pierduţi care ar sta mai bine închişi în spitale şi ospicii. Chiar şi atunci când sunt aproape de noi, am vrea să-i ţinem la distanţă. Copiii cu dizabilităţi psihice şi cei infectaţi cu HIV sunt alungaţi din grupurile de joacă, din şcoli şi din comunităţi pentru că tulbură confortul şi pacea sufletească.

Discriminarea se învaţă de mic, din familie şi din şcoală, atunci când ni se spune ce e normal şi ce e anormal. Aruncaţi la periferia societăţii, homosexualii, oamenii cu probleme de sănătate mintală sau cei infectaţi cu HIV nu au voce.

Există organizaţii în societatea civilă care le dau ajutor şi le susţin interesele, dar nici un partid din România nu-şi asumă să-i reprezinte în guvern sau în parlament, acolo unde se iau deciziile. Or, atât timp cât români