La Chişinău, peste 3.000 de români au mărşăluit pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la prima pierdere a Basarabiei.
Împlinirea a 200 de ani de la sfârtecarea Moldovei istorice nu se cuvenea să treacă în tăcere! Comemorarea acestui eveniment tragic este o datorie care ţine nu numai de conştiinţa naţională, ci şi de respectul întru adevărul istoric.
"Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească!/ Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”; "Rusia, nu uita, România nu-i a ta!”; "România, te iubim şi împreună vrem să fim!”. Aceste lozinci au răsunat, duminică, 13 mai, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din centrul Chişinăului.
Peste 3.000 de români s-au unit în durere şi au mărşăluit pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la prima pierdere a Basarabiei, prin semnarea Tratatului de la Bucureşti pe 16 mai 1812. Organizatorii (Consiliul Unirii şi Acţiunea 2012) se luptă, singura lor armă fiind istoria, pentru unirea Republicii Moldova cu România, ca măsură reparatorie faţă de politica de deznaţionalizare prin care a trecut populaţia de peste Prut.
Victorie, fraţilor! Înainte! Marşul a pornit la ora 14.00, de la statuia voievodului Ştefan cel Mare, către ambasadele Rusiei şi Turciei, continuatoarele celor două imperii care au negociat ruperea în două a Principatului Moldovei.
"Recursul istoric 200”
"Trezeşte-te, tu, patrie drogată/ Că dacă-n focul calculelor reci/ Mai pierdem Basarabia o dată/ Şi noi suntem pierduţi în veci de veci”. Pe versurile lui Adrian Păunescu, cântate de regretata Tatiana Stepa, românii s-au mobilizat în cuget şi-n simţire. "Ce zi tristă! România e Basarabia! De ce să fie graniţă între noi?! Suntem fraţi!”, mi-a spus un frate din rândul soldaţilor care "mărşăluiau”, vorba lui Nichita. "Dumnezeu, prima oară când a plâns printre astre,/ El a plâns peste ţară cu lacrima limbii noastre”, am au
