Istoricul britanic Dennis Deletant a susținut aseară, la București, o conferință intitulată „Condamnaţi, dar nu uitaţi: soarta unor activişti pro-britanici din România. 1945-1964”, în cadrul căreia a vorbit despre ce s-a întâmplat cu câțiva angajați ai reprezentanțelor britanice din România, arestați și condamnați în timpul regimului Dej. Subiectul abordat de Dennis Deletant e relativ puțin cunoscut în România, în ciuda faptului că el poate fi integrat în marea istorie a represiunii politice din perioada comunistă. Este vorba de soarta românilor angajați ai legațiilor occidentale, arestați la începutul anilor '50 și condamnați, pentru „înaltă trădare”, din cauza legăturilor lor cu țările din Vest. Cei mai mulți dintre aceștia au petrecut ani grei în închisoare (ultimii au fost eliberați abia în 1963-1964), iar alții au murit în prizonierat. Dl. Deletant a vorbit despre angajații români ai Legației Britanice, ai Oficiului Britanic de Presă și ai Misiunii Militare Britanice. Îi putem numi, printre alții, pe Constantin Mugur, Maria Golescu, Eleanor Bunea de Wied (prințesă de Wied, verișoară a Regelui Mihai), Liviu Popescu-Nasta ș.a. Aceștia au fost arestați în 1949, iar procesul lor s-a desfășurat în 1950. La 28 aprilie, grupul își primea condamnările pentru „servirea slugarnică a intereselor imperialiste britanice”. Unii au primit 15 sau 20 de ani muncă silnică, iar cei mai puțin norocoși au intrat în categoria MSV-iștilor (muncă silnică pe viață). Imediat după arestări, Legația Britanică a transmis la Londra, la Foreign Office, că mai mulți angajați ai săi au dispărut peste noapte. Același lucru se mai întâmplase și avea să se mai întâmple în următorii ani și în cazul altor legații. În total, în patru ani, circa 60 de angajați ai reprezentanțelor occidentale au fost arestați. Legația Britanică a făcut apeluri repetate către Ministerul Afacerilor Externe pentru a afla