Gestul lui Traian Băsescu, de a retrage, prin decret, titlurile de Luptător pentru Victoria Revoluţiei şi Erou-Martir al Revoluţiei Române pentru cinci foşti ofiţeri USLA, are toate datele unei decizii absurde.
Gheorghe Trosca, Eugen Trandafir Cotună, Adrian Florea, Marin Oană şi Dumitru Coman au mai fost ciuruiţi o dată, la 21 de ani, două luni şi cinci zile după ce fuseseră mitraliaţi în faţa Ministerului Apărării Naţionale.
Celor cinci luptători din Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă li se impută, post-mortem, faptul că au activat în contraspionajul românesc la începutul anilor '80. Niciunde în lume, depistarea spionilor nu se face gâdilându-i pe burtă. Dacă n-au depăşit cadrul legal al vremurilor respective, celor cinci ofiţeri nu le poate fi imputat nimic. Până la urmă, asta era meseria lor: să asculte telefoane, să pună microfoane, să intercepteze corespondenţa, numai să-i „găbjească" pe agenţii străini (mulţi dintre ei, români get-beget). Nu le putem judeca faptele de atunci prin prisma legilor de acum!
Vai de neamul care-şi condamnă contraspionii şi îşi cinsteşte trădătorii! Carevasăzică, generalul Nicolae Militaru, temutul agent sovietic, a fost instalat de Ion Iliescu la cârma Armatei române pe 23 decembrie 1989, apoi s-a bucurat de o pensie liniştită în ciuda numeroaselor crime ordonate la Revoluţie. Ba mai mult, în toamna anului 1996 a fost lăsat să candideze la Preşedinţia României, fără să-l lustreze cineva, cândva, cumva.
În schimb, colonelul Gheorghe Trosca, ofiţerul care a documentat impecabil trădarea lui Militaru, a fost executat o dată în 1989 şi a doua oară în 2011. Ce-o fi mai grav: tu, cetăţean român, să fii agent sovietic sau agent român? Să te afli în slujba unei puteri străine sau în slujba ţării tale, fie ea şi comunistă? De parcă Uniunea Sovietică era o superbă democraţie, şi nu mama comunismului mondial, care
