Monseniorul Vladimir Ghika va deveni Fericit al Bisericii Catolice. El a murit pentru credinţă în temniţele comuniste. Viaţa sa de sfânt este binecunoscută. Însă mai puţin cunoscute sunt scrisorile sale adresate fratelui său, Dimitrie Ghika, forţat să plece peste graniţă. Aceste scrisori au fost păstrate în arhiva familiei, unde au fost descoperite de Anca Berlogea şi publicate, la Editura Galaxia Gutenberg, condusă de părintele Silviu Hodiş, sub titlul ”Fratelui meu din exil”. Scrisorile au fost trimise în străinătate cu sprijinul unor diplomaţi occidentali. Iată câteva din aceste scrisori care au făcut parte dintr-un proiect al Asociaţiei Signis:
”6 oct. 1948
Dragul meu frate,
S-a ivit o ocazie de curierîn care nu am timp să spun decât un cuvânt despre cele ce mă privesc, ca să te liniştesc asupra soartei mele şi, slavă Domnului, tocmai într-un moment în care, după câteva zile groaznice, mi-a fost dat să respir puţin; bineînţeles, doar de azi pe mâine, dar am scăpat pentru a treia oară cu bine dintr-o evacuare şi m-am mutat la Dra Sutzu, în vechea casă a Dnei Arion Pâcleanu – (Prin carte poştală, adresează acolo ceea ce îmi scrii, 11 strada Căpitan Demetriade, de preferinţă fără să treci numele meu, nici calitatea, ci doar cu menţiunea ”Pentru Vlad” – sub numele sau calitatea Elenei Sutzu sau a Dnei Baranga (emigrată şi ea aici de la Saint Vincent de Paul ocupat). Stau foarte confortabil aici, chiar prea; au vrut să mă gonească şi să mă arunce în stradă, chiar a doua zi după o mutare laborioasă, în care fiii mei spirituali au jucat, o dată în plus, un rol providenţial. Doar în dimineaţa asta a putut fi anulat ordinul de rechiziţionare. Saint Vincent este încă ocupat, cu sigiliu pe toate camerele; surorile, îngrămădite la subsol, şi ieşirile păzite (una singură a fost de altfel păstrată, cea de la dispensar). Legaţia Franţei a putut