În ultimele luni, agenda publică a fost făcută de politicieni şi pre-campania electorală. Cu siguranţă, apropierea alegerilor va intensifica războiul dintre partide şi apariţia lor în presă. În vâltoarea confruntărilor pentru putere, uităm însă de singurul lucru cu adevărat important pe lumea aceasta: copiii.

Ediţia de SE a României libere a adus în paginile sale poveştile unor copiii ale căror realizări sunt, daţi-mi voie să cred, mai importante decât ale multor oameni politici. Sunt elevi care au cucerit premii la olimpiadele internaţionale sau la concursurile NASA, singurele care atrag atenţia mass-media, care se pregătesc ore întregi pe zi, pentru care joaca înseamnă învăţat şi învăţatul e o joacă.

V-am prezentat, pe parcursul timpului, şi cazuri ale unor copiii excepţionale, care excelează în sport sau arte, deşi suferă de diverse forme grave de handicap. O singură vizită în şcoli de acest gen, un singur zâmbet al acestor copii, surâsul trist şi mândru, totodată, al părinţilor - toate acestea sunt de ajuns pentru a uita de politică şi a te îndrepta spre copii. De Crăciun, Paşte şi poate 1 Iunie, reprezentanţii partidelor îşi aduc aminte de ei şi le oferă mici atenţii.

Există însă şi o categorie de copiii defavorizaţi, ignoraţi de politiceni, de presă, de politicieni, copii care nu fac niciodată agenda publică. Sunt cei care visează la o viaţă puţin mai bună, care învaţă bine, care fac sport, dans, şah, pictură, horticultură, navomodelism, teatru sau orice altceva în timpul liber, dar ai căror părinţi se luptă cu greutăţi financiare şi/sau sunt bolnavi, dar nu cer ajutorul nimănui.

Ştiu, nu putem compara drama unui copil prizonier al unui trup bolnav sau a unei minţi leneşe cu bucuria celui care poate zburda singur pe terenul de joacă.

Din când în când însă, ar trebui să ne întoarcem privirea şi spre ei. Există oameni care pot împlin