Teatrul „L.S. Bulandra“, Bucuresti

Henric al IV-lea de Luigi Pirandello Traducere de Ion Frunzetti

Adaptare de Luminita Raut

Regia: Liviu Ciulei

Decor: arh. Octavian Neculai

Costumele: Maria Miu

Lumini: Ioan Lazar

Scenotehnica: Emil Banea

Cu: Marcel Iures, Camelia Maxim, Razvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Andreea Bibiri, Serban Pavlu, Valentin Popescu, Mihai Verbitchi/Alin Olteanu, Gheorghe Ifrim, Alin Olteanu/Catalin Fartaes, Emanuel Parvu

Henric al IV-lea, spun unii, face parte dintr-un „cvartet“ pirandellian („nucleu si tentativa maxima de a exprima constiinta dramatica a unei epoci“), la un loc cu Sase personaje in cautarea unui autor, Asta-seara se improvizeaza si Asa este (daca vi se pare), patru piese despre teatru ca realitate asumata si existenta ca trompe l’oeil, fiecare cu propriu-i esafodaj filozofic complex (dar niciodata abscons).

Pe de alta parte, textul (cel de-al doilea) montat de Ciulei la Bulandra se inrudeste flagrant cu o alta piesa a lui Pirandello, pusa in scena in premiera anul acesta la noi – Nu se stie cum (la Nottara, in regia lui Bocsárdi Lászlo) – cu care imparte tema nebuniei, pe cea a incompatibilitatii sociale, tema inconstientei iubirii si a tradarii ca inconturnabila conditie de reusita umana.

Halucinatia lui Henric (singurul personaj al carui nume „real“ ramine necunoscut, si pentru care fictiunea pe care-o impersoneaza are o forta comparabila cu cea a existentei in timpul „real“), e totusi una de o natura diferita de nebunia auto-indusa a lui Romeo Daddi. Poarta, printre altele, mantia-alibi a traumei fizice (cadere de pe cal, amnezie, identificare cu un erou din urma cu noua secole), care pune in miscare o lume artificiala, de mucava si parere; e, totusi, acelasi pasionat (cu obsesii entomologice) observator al naturii umane, al unui spectaco