Publicăm astăzi ultima parte a scrisorii adresate redacţiei „Adevărul" de soţii Grigore şi Elena Doina Haidău din Târgu-Jiu.

Fiul lor, Grigore-Cătălin Haidău, a murit în decembrie 1989 la Braşov, împuşcat de „terorişti" neidentificaţi. Avea 19 ani şi era elev-caporal la Şcoala Militară din Braşov.

„În aprilie 1990, la patru luni după moartea lui Cătălin, soţia mea a mers la Buşteni, la o perfecţionare pe linie de serviciu.

Într-una din zile s-a deplasat la Braşov pentru a aprinde o lumânare la locul unde a murit băiatul nostru. Ajungând la Şcoala Militară, i-a cerut permisiunea comandantului, lt.-col. Popescu (tot el era comandant, ca şi în decembrie 1989), s-o lase să aprindă o lumânare în incinta Şcolii, acolo unde a murit Cătălin. Comandantul a refuzat intrarea în Şcoală a soţiei mele, pe motiv că-i secret militar.

Cu lacrimi în ochi, n-a mai insistat când a văzut că în biblioteca biroului său mai era tabloul lui Ceauşescu. Şi-a dat seama cu cine vorbeşte.

Se zice că acel ordin sinucigaş, «Desant paraşutat deasupra Şcolii, deschideţi foc!», ar fi fost dat de către lt.-col. Popescu, recunoscându-i-se vocea.

Am omis să vă spun că în scrisoarea lui Cătălin (în plic) am găsit unele decupaje din ziarul «Transilvania», care relatau evenimentele din 22 decembrie la Braşov.

Cu durere în suflet v-am scris aceste pagini eu şi soţia mea, Elena Doina. Martor ne este Dumnezeu".

Există în scrisoarea soţilor Haidău câteva insinuări şi acuzaţii neprobate. Ele pot fi puse pe seama durerii a doi părinţi care şi-au pierdut fiul în floarea vârstei. Dar nu este exclus ca ele să fie adevărate.

Iar pentru ca absurdul să fie total, ordinul de înaintare, post-mortem, la gradul de sublocotenent a elevului-caporal Haidău Grigore-Cătălin, „Erou jertfit pe altarul libertăţii şi demnităţii româneşti", a fost semnat, la 14 ianuarie 1990, de g