Mulţi români continuă să creadă că, măcar teoretic, orice cetăţean cu drept de vot poate aspira la cea mai înaltă funcţie din stat, aceea de preşedinte. Lucrurile nu stau deloc aşa. În curând, pentru trierea candidaţilor ar putea fi introdus un nou criteriu: cel financiar.
Autoritatea Electorală Permanentă vrea să condiţioneze înscrierea candidaturii de depunerea unei "garanţii" echivalente cu 2.000 de salarii minime pe economie. Adică vreo 300.000 de euro. Cine nu are banii (sau nu vrea să-i rişte) să stea acasă şi să nu mai ceară voturile populaţiei!
De fapt, nici până acum intrarea în cursa pentru preşedinţie nu a fost atât de liberă cum îşi imaginează electoratul. Cei care persistă în această iluzie confundă probabil Constituţia noastră cu cea americană (care le cere candidaţilor doar dovada că s-au născut pe teritoriul Statelor Unite). În România, condiţiile sunt mai multe. Domiciliul în ţară este una dintre ele. Vârsta este o alta.
Prezidenţiabilii trebuie să fii împlinit 35 de ani. De ce nu 30? Sau 40? Cum s-a stabilit acest "prag al înţelepciunii"? Carol I avea doar 27 de ani când s-a urcat pe tronul Principatelor Române...
Mai există, apoi, barierele profesionale. Nu au dreptul să candideze cetăţenii cărora le este interzisă asocierea în partide politice. Adică magistraţii, avocaţii poporului, ofiţerii activi, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici. Ceea ce este straniu, având în vedere că preşedintelui i se cere exact acelaşi lucru: să se ridice deasupra logicii partizane, păstrându-se perfect echidistant faţă de toate forţele politice din ţară.
Acum, Autoritatea Electorală Permanentă doreşte să introducă şi un "filtru" economic pentru trierea prealabilă a prezidenţiabililor. Doar cei care pot paria 300.000 de euro pe un rezultat bun la alegeri ar mai putea să se înscrie în cursa pe