Am privit intotdeauna cu interes si ingrijorare scena politica rusa. Daca locuiesti la Chisinau stii foarte bine ca stirile care parvin de acolo nu sunt neaparat "externe", oricat ai spera ca Europa, in falnica ei expansiune, va inghiti in cele din urma si Basarabia, care tremura, suspendata, intre Est si Vest. Nu ma pot raporta la Rusia ca la un brand comercial si nici cu nostalgia (ironica sau doar muiata in sos cultural) devenita o moda in unele cercuri intelectuale de la noi. Tocmai de aceea nu voi conteni sa deplor faptul ca avem, in Romania, atat de putini experti in probleme rusesti (si rasaritene, in general), ca statul roman, in ciuda istoriei sale "patite", nu si-a creat un departament specializat, o "divizie analitica Est", capabila sa furnizeze decidentilor politici si opiniei publice scanari minutioase si rationamente valide legate de acest spatiu din proximitatea Romaniei, spatiu care continua sa exercite asupra unora dintre noi o sumbra fascinatie, precum "desertul tatarilor" lui Dino Buzzati. In lipsa unei cunoasteri reale a ceea ce se intampla in Rusia de azi vom fi mereu in contratimp, si in raporturile diplomatice, si in afacerile interne, unde nimeni inca nu s-a gandit sa investigheze ce se intampla in interiorul acestor avanposturi de influenta politico-economica, reprezentate de firmele rusesti de energie pe piata romaneasca. In schimb, vom auzi, chiar din gura unor politicieni de "scoala noua" de la Bucuresti, abili in jocul de-a informatiile, pledoarii surazatoare pentru recuperarea relatiei cu Rusia.
Sa o recuperam, dar cum? Nu e usor sa raspunzi la aceasta intrebare, cand vezi cum isi "recupereaza" regimul Putin insusi relatia cu cetatenii. In ultimul weekend, la Moscova si Petersburg, trupele OMON au snopit in bataie mii de participanti la marsul "celor de alta parere", reuniti pentru a protesta fata de politica de suprimare a liberta