Jocurile de noroc au existat în Bucureşti întotdeauana, iar pătura socială de rang înalt îşi miza, la începuturi, toate şansele pe un pachet de cărţi. Palatul Şuţu din Capitală era unul dintre locurile în care se jucau cărţi sau biliard, iar bodegile de pe străzile înguste ale Bucureştiului adăposteau jocuri în care zarurile ruinau zile sau luminau vieţi.

Jocurile de noroc au apărut odată cu lumea, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan, care adaugă că la începuturi romanii îşi testau norocul cu ajutorul zarurilor. „Era un fel de Barbut şi se juca pe bani, pe o moneda din acea vreme, sesterţ“, spune istoricul.

Zarurile, distracţie ieftină

Vechiul obicei de a arunca zarurile pentru ca mai apoi numărul punctelor de pe suprafeţele de sus să fie adunate s-a păstrat până în zilele noastre, fiind multă vreme jocul de noroc preferat al oamenilor care aparţineau păturii inferioare a societăţii.

În Capitala secolului al XIX-lea, la tot pasul se găseau prin Bucureşti bodegi în care oamenii fără posibilităţi materiale îşi petreceau timpul. La o bere, printre mâncăruri şi distracţie, zarurile erau o distracţie nelipsită pentru bărbaţii dornici să-şi testeze norocul.

Două zaruri „amestecate“ într-un pumn pe jumătate deschis şi ziua bucureşteanului care voia să-şi testeze norocul putea să se schimbe radical. Împătimiţii zarurilor jucau pe bani şi de cele mai multe ori nu se opreau la prima mâna pierdută. Continuau să-şi încerce norocul şi când vedeau că nu e ziua lor norocoasă se retrăgeau uşor de la mesele de lemn din cârciumile bucureştene. Alţii preferau să rămână şi să-şi privească adversarii în alte dueluri.

„Desigur, jucau şi cărţi, dar cele mai populare jocuri de prin bodegi erau zarurile“, precizează Dan Falcan.

Domnii Bucureştiului, poveşti cu orgolii şi biliard

Jocurile de noroc nu erau o distracţie comodă doar pentru săr