Guenon gasea agitatiei moderne semnificatia "atomizarii", a "separarii", a "uniformizarii prin suprimarea distinctiilor calitative". Tinta: o lume in care totul poate fi numarat si inregimentat, o lume in care principiul "calitatii" e strivit de ponderea principiului contrar, ceea ce face ca "unitatea esentiala" sa fie inlocuita de "multiplicitate". Asa isi fundamenta, in trecere, si critica la adresa democratiei si a egalitarismului, ce ar cultiva o "nivelare in jos", "tendinta descendenta spre cantitatea pura". Tema raporturilor elitism-democratie, larg discutata, e abordabila numai dintr-o perspectiva contextualista, conditionat de priza la... memoria umanitatii. Intorcandu-ne la cetatea antica, legile jocului puterii, metamorfoza formelor de guvernare sunt aspecte ce tin nu doar de ideologie, ci si de reprezentari, idei si credinte religioase, adica de asumarea unui anume raport cu Sacrul. Istorici ai religiilor subliniaza rolul de liant al povestii mitice si al ritualului, in raport cu membrii vechii comunitati religioase grecesti. E destul sa ne gandim la miturile Olimpului care ne-au sedus copilaria: amintindu-ne genealogii miraculoase ce legau titani, zei, eroi si muritori de rand, intelegem ca a fost un timp cand, asa cum arata specialistii, fara sa-si dea seama de faptul ca isi creau zei dupa chipurile lor, oamenii credeau ca-si construiesc asezaminte si grupuri dupa normele zeilor, si aceasta credinta ii unea, le legitima demersurile fondatoare, le dadea un sens. Nume ca Zeus, Hera, Poseidon, Hermes, Ares si tot ce mai stim noi de prin cartile carate prin vacante la bunici chiar erau pline de miez pentru traitorii vechii Grecii. si nu e frumos sa te gandesti ca era invocata o Forta transcendenta pentru fiecare gest, pentru fiecare act uman (adica interuman)? Nu e induiosatoare capacitatea aceasta de a vedea peste tot urmele Zeilor? Asa le-am spune azi acel