Aflat la graniţa cu Serbia, Mehedinţiul a constituit dintotdeauna un punct fierbinte pe harta contrabandei din România, iar mărfurile traficate au fost diferite de la o etapă la alta a istoriei. S-a făcut contrabandă cu sare, cu gaz, cu animale, cu cereale, cu carburanţi, iar acum cu ţigarete. Din ce cauză? Fiindcă întotdeauna a existat o diferenţă mare de preţ între un produs sau altul.

Despre contrabanda din Mehedinţi se spune că va exista atâta vreme cât bătrânul fluviu va continua să curgă şi să unească cele două ţări de o parte şi alta. Această veche îndeletnicire are rădăcini adânci în istoria judeţului. Autorul lucrării „Aspecte privind viaţa economică în Oltenia (sec. XIV – XV)”, Romeo A. Popa, vorbeşte despre celebrele drumuri ale sării, care reprezintă o dovadă clară a tranzitului efectuat pe direcţia Oltenia – zonele balcanice, un document rămas de pe vremea lui Vladislav al II-lea oferind informaţii preţioase în acest sens. Registrele vamale reţin faptul că prin vadurile Dunării erau tranzitate spre sud vite mari şi mici, peşte, miere, ceară, cereale, lemn. „Denumirea pe care o poartă în documente vama de la Schela Cladovei, situată în vestul Olteniei, lângă Cetatea Severinului, dovedeşte existenţa unor depozite care adăposteau mărfurile destinate regiunilor balcanice, exporturile şi importurile realizându-se în deplină siguranţă, beneficiind de un control riguros aplicat bunurilor ce veneau din Europa centrală. Dan al II-lea îi anunţa pe târgovişteni în 5 august 1424 că pot să-şi vândă produsele ... pe la Severin ... şi ... prin toată ţara ..., la Schela Cladovei încasându-se taxe pe mărfuri ca fier, şofran, bumbac ori piper. Specialiştii sunt de părere că aceasta împărţea statutul de punct vamal cu Cetatea Severinului, fortificaţia având atât rol de protecţie, cât şi de antrepozit, promovând intense activităţi comerciale pentru care castelanii col