Dacă ar fi rămas primar general, bucureştenii, dar şi romănii, ar fi sesizat, in sfărşit, şmecheria care defineşte destinul politic al lui Traian Băsescu.
Chiar şi de devine condei, limba are calitatea de a rămăne mereu umedă. Linguşitorii de meserie pot trece astfel fără probleme de la o personalitate la alta. După ce l-a lustruit cu limba pe preşedintele Ion Iliescu, de-l făcuse ca biela-manivela din schiţa lui Sahia, fostul propagandist marxist-leninist Vladimir Tismăneanu a trecut, fără a mai avea nevoie de apă şi săpun, la preşedintele Traian Băsescu. Din 2009 s-ar putea să avem un alt preşedinte. Nu-i nimic! Vladimir Tismăneanu are suficientă limbă. Să ajungă pentru o duzină de preşedinţi!
Duminică, 10 iunie 2007, la mişmaşul Gabriel Liiceanu - Sorin Ovidiu Văntu numit Bookfest, tărg de carte care a reuşit să-i mai sărăcească niţel pe editorii romăni şi să-l imbogăţească mai mult pe directorul Humanitasului, Vladimir Tismăneanu l-a comparat pe Traian Băsescu de la Bucureşti cu Nicolas Sarkozy de la Paris.
A făcut-o in stilu-i specific, mieros- miorlător, binecunoscut incă de pe vremea cănd nu trecuse de la comunism la anticomunism, mai precis de pe vremea cănd nu descoperise că anticomunismul, plătibil in dolari, e o afacere mai profitabilă decăt comunismul, plătibil in ruble.
Pierdut cu totul in orgasmul linguşirii lui Traian Băsescu, Vladimir Tismăneanu n-a realizat că Lustruitul, fornăind alături de nerăbdarea de a fi dat la televizor, vedea altceva decăt el.
El, Vladimir Tismăneanu, vedea afacerea bănoasă care e anticomunismul de ocazie: reinfiinţarea Comisiei prezidenţiale (prilej de a voiaja la Bucureşti şi de a sta prin vilele de protocol - aceleaşi de pe vremea cănd il giugiulea pe Ion Iliescu), incasarea de onorarii supraponderale din activităţi conexe: Dicţionarul comunismului, acordarea de burse.
V
