Cînd nu comentează Turul Franţei, Radu Naum vorbeşte despre frumuseţea complicată a meseriei de ziarist. Şi conduce un post de televiziune
Regula numărul unu. Să nu faci interviuri cu prieteni. Încălcată. Regula numărul doi. Să nu faci interviuri cu colegii din trust. Ignorată şi asta. Bine, dom'ne, păi atunci ce rost mai avea interviul ăsta? Simplu. Nu l-am căutat pe amicul Radu, nici pe Naum, directorul GSP TV. Voiam să vorbesc cu ziaristul Radu Naum. Care tocmai ieşise dintr-o şedinţă. Atmosfera predominantă, agitaţie. Un birou micuţ, auster, tapetat cu ecrane de televizor. O cafetieră care stă aprinsă mereu, ca un furnal. Omul e mai stresat decît în studio. N-am picat foarte bine, ceea ce nici nu-i foarte greu cînd e vorba despre cineva care trăieşte cu ochii în computer şi urechea pe telefon.
- Există un învingător între Radu Naum jurnalistul şi Radu Naum directorul GSP TV?
- Deocamdată e remiză. Cred, n-am timp să ţin scorul. Minutul şi scorul.
- Cum coabitaţi?
- Cîteodată foarte bine, dar în general greu, pentru că jurnalismul intră în coliziune directă cu managementul jurnalismului. Ca în orice profesie
- La TVR ce ai lăsat în urmă?
- Înseamnă să îmi fi aparţinut ceva ca să fi lăsat ceva în urmă. Nu cred că am lăsat regrete sau bucurii. Am lăsat senzaţia că s-a încheiat o etapă şi că începe alta.
- Cum ai reacţionat la remarca lui Alexandru Mironov, care a spus că sînteţi nişte trădători, voi, cei care aţi plecat din TVR?
- M-a amuzat. M-a amuzat pentru că mi s-a părut un discurs pe care l-am întîlnit într-un anumit tip de filme.
"M-am făcut ziarist şi pentru că mi-a plăcut că nu trebuie să mă scol în zori să plec la serviciu"
- Cum ţi-ar plăcea să decurgă o zi de muncă a ziaristului Naum?
- Nu are nici o importanţă acum, chiar nu are. Important
