“În cinematografie am primit lovituri grele, dar n-am căzut niciodată”
Se spune că tot ce faci bun în viaţă se întoarce la tine, că o faptă bună săvârşită te va mângâia atunci când ai mai mare nevoie. Poate de aceea oamenii care se dăruiesc pe ei înşişi celor din jur se simt uneori binecuvântaţi fără să ştie de ce, mai ales că ei privesc binele ca pe ceva absolut firesc. Câte a dăruit regizorul Mircea Mureşan atâtor generaţii prin filmele sale, mai ales prin serialul “Toate pânzele sus”, suntem convinşi că nu trebuie să mai scriem aici. Doar să amintim faptul că şi acum bucură multe suflete de copii sau oameni mari, şi acum îndeamnă la meditaţie asupra celui mai frumos sentiment uman, cel al prieteniei. Printre filmele sale regizorului Mircea Mureşan se numără “Răscoala”, după Liviu Rebreanu, “Baltagul”, după Mihail Sadoveanu, “Ion, Blestemul pământului, blestemul iubirii”, “Horea”, “O lebădă iarna”, “Maria şi marea”, “A doua cădere a Constantinopolului”. Sub masca pe care şi-o aşază singur, de “dur, rezistent şi încăpăţânat”, se ascunde o personalitate dintre cele mai puternice, dar şi o blândeţe aparte pe care doar cei apropiaţi, mai ales familia, o cunosc. De curând, a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşului în care s-a născut, Sibiu, onoare pe care o păstrează într-un colţ de suflet cu bucurie şi cu o imensă modestie. Astăzi, Mircea Mureşan împlineşte 85 de ani, iar Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
“Astăzi, 11 noiembrie, îmi permit să-mi însuşesc sintagma din întrebarea dumneavoastră, «de-a lungul vieţii»… «lungi», aş adăuga. Misterul lungimii nu sunt în stare să-l descifrez. E poate un simplu cadou al naturii, sau simplu noroc? Unii afirmă că şi «norocul» e fenomen dialectic pentru că e determinat de întâmplări. Atât de multe fapte se încrucişează, se determină între ele, unele pe altele. Am întâlnit mai mult sau ma
