Am fost la Gala Premiilor UNITER. Si bine mi-a parut. Am stat si-am privit in mod sigur cu mai mult spor decit as fi facut-o acasa, in fata televizorului.

Pentru mine, Gala a inceput cu un hop: preferinta juriului, la categoria debut, pentru Theodora Campineanu in defavoarea Anei Margineanu.

Sincera sa fiu, am alergie la vedetismul Angelei Gheorghiu si, oricit imi place Victor Rebengiuc, am iesit din sala cind a fost sa-si primeasca premiul pentru intreaga activitate, si am ajuns inapoi chiar pe anuntul cu „Premiul pentru Critica i se acorda lui Sebastian Vlad Popa...“. Acesta a fost, pentru mine, al doilea hop al Galei: imi place Okean, dar inclinam catre ACTul lecturii. Un premiu pentru un act de management cultural si selectie critica ar fi fost un semn bun pentru o redefinire a rolului criticului in cetatea teatrului.

In rest, in 2003 Gala Premiilor UNITER a fost minunata: vazusem toate spectacolele (cu exceptia celui de la Braila, Drept ca o linie), nominalizarile erau, dupa mine, cu totul justificate (desi faptul ca spectacolul cu cele mai multe propuneri, Regele moare, n-a luat nici un premiu ridica niste semne de intrebare) si premiile asijderea. Au fost citeva momente care m-au facut sa ma simt prost, dar fara legatura cu desemnarea premiatilor (cu tot respectul, cred ca s-o pui pe Ana Szeles sa-i inmineze diploma lui Florin Piersic jr., cu mama lui, Tatiana Iekel, in sala, e o oarecare nedreptate; iar dupa scena cu Horea Popescu si top-modelul de 1,90 m, alt moment de un gust indoielnic, nu-i mai suspectez de inocenta pe organizatorii Galei). A fost un juriu – Stefan Iordanescu, Mariana Mihut, Lia Mantoc, Doina Papp, Ion Parhon – surprinzator, de o deschidere si probitate profesionala de netagaduit, sensibil la aerul vremii.

Florin Piersic jr. era incontestabil premiatul oamenilor de teatru, de unde puzderia de aplauze