Distincţia dintre "băieţii răi" şi "băieţii buni" este uşor de făcut atunci când vizionezi un film dar este din ce în ce mai greu de sesizat în viaţa reală din România. Iar anul care tocmai se încheie a îngroşat parcă şi mai tare un fenomen extrem de periculos, respectiv identificarea oamenilor legii - poliţişti, procurori, judecători - cu marii infractori. Fenomenul nu este nou, întotdeauna au existat poliţişti şi magistraţi care au pactizat cu infractorii, care i-au favorizat sau care ei înşişi au comis infracţiuni grave. În 2010 însă s-au petrecut câteva episoade antologice, demne de o "carte a recordurilor" în materie de corupţie, de sfidare a bunului simţ şi de devoalare a adevăratei feţe a Justiţiei din România.
Fără îndoială, cel mai şocant exemplu este cel al fostului şef al IJP Neamţ, comisarul Aurelian Şoric, care - în cadrul unei conferinţe de presă organizată chiar în sediul instituţiei - a izbucnit în lacrimi pentru a lua apărarea unui interolop: "De ce este interlop Măraru, pentru că dădea bani la oameni şi le lua camătă? Sunt procurori care dau bani". Şi ca şi cum nu era de ajuns că şeful poliţiei judeţene a plâns de dragul unui interlop, şefii de post din judeţul Neamţ s-au solidarizat cu acesta, ameninţând cu greva şi cu demisiile. Gestul a pus capac, arătându-ne că dl. Şoric nu reprezintă un caz singular, un accident, ci chiar regula.
Un alt exemplu la fel de scandalos este cel al prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, Florin Apostu, trimis în judecată de DNA - chiar la începutul acestei luni - pentru săvârşirea a nu mai puţin de 130 de infracţiuni: luare de mită, trafic de influenţă, favorizarea infractorului, fals material, uz de fals etc. Un asemenea "palmares" este greu de egalat chiar şi de un interlop şi atunci, pe bună dreptate, te întrebi care sunt "băieţii răi" şi care sunt "băieţii buni"?
De cealal