Luni, in metroul cu care ma duceam acasa, vreo cativa pusti despre care am inteles ca treceau in clasa a zecea discutau despre muzica. La un moment dat, unul dintre ei a inceput sa povesteasca despre un “cocalar” , un vecin de aceeasi varsta cu ei, care asculta doar manele si care ar fi spus cand a murit Michael Jackson: “Ei, un negru mai putin”.
Din tonul discutiilor am inteles ca il detestau pe tipul acela. Remarca despre Michael Jackson a fost taxata drept “rasista”. Chiar asa au spus, “rasista”. Iar “rasism” insemna pentru ei ceva naspa, sinonim cu “cocalar”.
Am fost marti la discutia despre “Codul etic online”, un proiect din cadrul campaniei S.P.E.R. - Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma.Nu ma apuc sa insir acum argumente despre posibilitatea sau dezirabilitatea vreunei autoreglementari in presa pe Internet. Costi Rogozanu zice la el pe blog ca ar fi bucuros de o “solidaritate” in privinta respectarii codului. Da, solidaritate suna mult mai bine decat (auto)reglementare.
[...]
M-am gandit apoi la pustii de la metrou si mi-am spus ca ar fi ok totusi sa existe ceva, un document, o luare de pozitie, fie si acest cod, pe care sa-l folosim ca reper. Si ei, si eu.
Adica documentul acesta ar putea avea un oarecare efect in diminuarea a ceea ce se numeste discriminare societala - asta, ca sa ma dau mare cu jargonul. Sau poate ca nu tocmai acest document.
Ce mi-a trecut prin cap gandindu-ma la acest cod:
- Daca un pusti ar intelege ca unele afirmatii despre tigani pe care poate ca le scrie pe Facebook sunt la fel de “rasiste” ca afirmatia despre Michael Jackson, ar incepe sa gandeasca altfel, cred.
- Discriminarea e, in general, cumulativa si se autoperpetueaza, deci mesajele rasiste de pe forumuri sau din subsolul articolelor de ziar online nu vor disparea de la sine, ci dimpotriva, se vor inmulti de la sin
