De la cum ne imbracam pina la cum ne programam concediile sau, pur si simplu, activitatile de zi cu zi, fiecare dintre noi isi incepe ziua gindindu-se cum va fi vremea. Raspuns la aceasta intrebare au, din ora in ora, de 30 de ani, sotii Maria si Nicolae Radu, meteorologi la statia meteo Roman. Pe soseaua E85, la doi kilometri de ultima cladire din oras, in plin cimp se afla una din cele mai izolate statii de observatii si transmisii meteorologice judet. "Am venit aici in 1974, in februarie, intr-o zi geroasa, dar cu soare. Eram tineri amindoi si nu prea bagam in seama greutatile. Aveam un singur pat, si acela de-o persoana. In loc de dulap, foloseam cutia de carton in care fusese televizorul. Pentru ca usa nu se prea inchidea, de cite ori era viscol, camera cu fata spre nord se umplea cu zapada. Eu sint de pe linga Sibiu, dintr-o zona cu rezerve foarte mari de gaz metan. Aici, pentru prima data in viata mea, am taiat lemne", marturiseste Nicolae. Incet, incet, cu foarte multe eforturi si cu multi bani, statia meteo a inceput sa capete aspectul unei locuinte. Au tras apa curenta si au facut canalizare. Cel mai greu a fost pentru copii. "Iarna, cind circulatia era ingreunata, stateam cu ei infofoliti in strada, asteptind o ocazie care sa-i duca in oras, la scoala. La intoarcere, veneau pe jos. Ii asteptam la Siloz, pentru ca drumul pe care-l mai aveau pina acasa, prin cimp, era totdeauna plin de ciini vagabonzi", isi aminteste Nicolae Radu. Viata aceasta grea i-a calit, dar, impresionati de volumul si meticulozitatea muncii, nici unul dintre copii nu a vrut sa continue meseria parintilor. "Copiii mei au devenit maturi mai devreme, iar faptul ca au crescut numai cu noi, in lipsa «strazii», i-a facut sa fie foarte sinceri si foarte directi", mai spune Nicolae. Activitatea la statie nu poate fi incadrata intr-un program de lucru de opt ore. Indiferent de anotimp, fie noa