Hotelurile din Asia au un obicei foarte dragut. Dimineata, la prima ora, inainte ca clientii sa se trezeasca, pun cate un ziar sub usa in camera, ca oaspetii lor sa aiba ce sa faca daca nu au chef sa iasa dimineata din camera. Pana acum acest mic gest m-a impresionat intr-un mod placut. Azi dimineata cum deschid ziarul la 6.30 vad urmatoarele titluri: 5 oameni ucisi intr-o ciocnire electorala in zona Terai; un candidat omorat de asasini necunoscuti in zona Terai; doua masini ale unor fosti ministri au fost incendiate in zona Terai si Snoop Doggy Dog nu este iubit de englezi.
Cu siguranta ultima stire nu m-a tulburat intr-un mod deosebit, dar citind primele trei am inceput sa ma ingrijorez, gandindu-ma cum poate sa fie zona. Echipa din fata hotelului avea o stare de spirit buna, chiar optimista, asa ca si eu am inceput sa ma linistesc. Pana sa ajung in Terai, trebuia sa trec si de experienta cu zborurile interne.
Aeroportul intern era foarte aglomerat si fortificat, parca in fiecare moment se asteptau la un atac de la nu stiu cine. Insa, in ciuda aparentelor, intrarea era mult mai usoara decat preconizam. Era un singur aparat de control pentru arme si obiecte de metal, care mai la toti piuia. Asta insa n-a deranjat pe nimeni asa ca am intrat fara probleme. La oficiul de bilete era un anunt dragut, care ne ruga ca sa nu avem in bagajul de mana nici arme si nici explozibil. Se pare ca toata lumea a citit anuntul, ca n-am avut asa ceva. Nici la al doilea control n-am intampinat mai multe dificultati asa ca am reusit sa intru in zona de imbarcare fara sa arat bagajul sau pasaportul. A venit cineva si a inceput sa strige Nepalgunj asa ca ne-am strans toti si ne-am dus spre avion. Era un avion de 12 persoane, care a zburat surprinzator de placut si bine, asa ca am ajuns intr-o ora la destinatie.
La primire aeroportul mi-a oferit niste ved