•In familia Trifan carnea lipseste de cinci ani •Cel mai mic copil, in varsta de un an si sase luni, traieste din pomana unei vecine •Mama si tata stau flamanzi zile in sir pentru a-i lasa pe cei opt copii sa manance o zeama tulbure

Cu patru mii de lei in buzunar, Constantin Trifan a plecat la ora patru dimineata din satul Totoiesti (comuna Erbiceni) pentru a ajunge la Iasi la Centrul de Transfuzie Sanguina. A donat pentru prima oara sange, ca sa aiba doi litri de ulei si doua cutiute cu mazare de sarbatori. Constantin Trifan locuieste impreuna cu cei opt copii intr-o casuta compusa dintr-o camera 3x3 m si un hol. Situatia financiara a familiei respective este dezastruoasa. Membrii acesteia sunt muritori de foame. In casa lor nu a mai ars focul de foarte multa vreme. Bani pentru lemne nu exista. Singura sursa de caldura este un resou improvizat. Pentru a se incalzi peste noapte, cei zece oameni se inghesuie in trei paturi, fara sa aiba vreo patura macar. Desi locuiesc la tara, ei nu au nici o palma de pamant. "Tata a avut un hectar de pamant. Pentru ca avea o datorie la un cetatean din sat, a vandut pamantul si a dat banii omului. Suntem foarte necajiti. Am lucrat 20 de ani la fostul SMA Podul Iloaiei, dar dupa revolutie acesta s-a desfiintat. Nu am primit nici un ban de acolo. Vara merg cu ziua la oamenii din sat si mai primesc cate un ban. Traim din mila lor", ne-a declarat Constantin Trifan.

De multe ori, atat mama, cat si tatal copiilor se culca flamanzi. Ei lasa cartofii sau fasolea capatata din sat pentru hrana copiilor. "Daca vreti sa ma credeti, nici eu, nici nevasta nu mancam zile in sir. Si asa mancarea este un fel de zeama tulbure. Avem o oala de 20 de litri si aruncam in ea doi-trei pumni de fasole si restul apa. Copiii se bat la mancare. Unii dintre ei nici nu mai apuca sa inghita ceva", ne-a povestit Constantin Trifan.

Acum o