Revin la analiza radacinilor crizei. Plecand de la radacinile celei din 1923-1934 pentru a ajunge, apoi, la radacinile crizei globale actuale. Pentru ca fara o analiza temeinica a cauzelor crizei nu vom avea o sansa reala de a-i pune punct.
Sa ne intoarcem, asadar, in anii nebuni ai Americii, cu deosebire in '25 sau in '26, cand americanii au durat la baza stilului lor de viata o valoare la care tineau foarte mult. Confortul. Gandind ca pentru o astfel de valoare merita sa te zbati. Asa ca munca a fost impinsa dincolo de orice limite.
Modelul american de confort nu avea insa nicio legatura cu luxul elitelor aristocratice din Europa sau de pe alte continente. Era un model dur, ce avea in prim-plan un muncitor prin excelenta special, intreprinzatorul, gata sa sacrifice totul pentru a invinge. Dovada ca in numeroase cimitire din orasele industriale americane, Chicago fiind un exemplu semnificativ, pe multe cruci se poate citi: intreprinzator, mort in jurul varstei de 50 de ani, in 1925 sau in 1926. Oameni care au muncit in disperare, pentru a se ridica pe ei - ridicand totodata si America - au cazut doborati de efort. Si de stres, in iuresul unei concurente feroce.
Marea Criza avea sa vina ceva mai tarziu, in 1929. Dar nici pana la criza si nici dupa ce criza a trecut, incepand din 1934, transformarea omului sarac intr-un american din clasa de mijloc sau intr-un american bogat n-a fost un simplu vis, n-a fost doar o inchipuire ce avea sa devina o iluzie pierduta. A fost un proiect viu care a prins viata. Pentru ca, fara incetare, imaginatia americanului era alimentata de deviza "Daca vrei, poti!"...
Imaginatia, in America, incepuse sa lucreze de zor. Scornind continuu unelte noi, tehnologii noi, institutii noi. Sau perfectionandu-le pe cele existente. Unelte, tehnologii, institutii, piete. In acest context a reusit America sa-si dezvolte cea mai
