Am fost de Paşti în Maramureş, în satul Şurdeşti, cel de 600 de ori aniversat. Şi tot strângând poveştile Învierii, un gând a încolţit: acela de a afla câte ceva din ceea ce se întâmplă în sat în intervalul acesta dintre Înviere şi Înălţare, cele 40 de zile cât Iisus Hristos a umblat pe pământ, şi a vă dărui măcar o parte din cele aflate dumneavoastră chiar în ziua de Ispas. Unind astfel două margini ale aceluiaşi timp al credinţei unui neam.
Ne-am început periplul în casa familiei Costin şi drept e ca mai departe să-l lăsăm chiar pe stăpânul casei să vă vorbească. „Pe la noi, de Paşti şi de Înălţare, mielul, drobul de miel şi mielul umplut sunt bucatele cel mai des pregătite. Se fac în cuptor şi ies foarte gustoase, dacă ştii cum să le pregăteşti. Mai întâi se ard lemnele, apoi se scoate jarul afară şi tava se pune în cuptorul cald. Se coace foarte încet, pe îndelete. Aşa am făcut şi noi, veniţi numai de gustaţi, că acum tocmai o să-l scoatem din cuptor.” Îi privim pe soţii Costin trăgând tava cu miel din cuptor şi soarele care se strecoară pe uşă şi pe ochiul de fereastră îi îmbracă în fir de aur. „Noi facem cozonac, şi facem pască frumos împodobită, pe care desenăm o cruce şi raze ieşind din ea, căci credinţa străluceşte precum soarele... Bătrânii spuneau că aluatul pentru pască şi cozonac trebuie frământat până ce asudă grinda. Trebuie să pui suflet şi credinţă când îl frămânţi.”
Costumul popular
Şi pentru că frumoase straie au cei doi soţi din Şurdeşti, cerem şi noi câteva detalii despre costum. „Apăi, costumul nostru se deosebeşte de cel dimprejur. La bărbaţi, cel mai bine se vede la pălărie diferenţa.
În Maramureşul Istoric, e clopul acela mititel. În zona noastră, pălăria e o pălărie de paie de mărime medie. În Lăpuş, e neagră, din pânză, în vreme ce codrenii au pălăriile acelea înalte, din pai de grâu. Bărbaţii poartă căm
