Procesul de transformare a României în bine nu poate fi oprit, oricâte eforturi s-ar face în acest sens de la nivelul unor instituții ale statului. Tot mai mulți oameni și-au luat viața în propriile mâini și fac lucruri bune cu ea. Nu am de gând să țin un discurs despre valoarea inițiativei private și a liderilor responsabili, am să dau doar câteva exemple, care nu fac neapărat rating, însă care există zi de zi.

1 Marți la Biblioteca Națională WWF-România și fundația Ivan Patzaichin – Mila 23 au lansat Cartea Mării Negre (se poate descărca de aici). Am văzut liderii acestor organizații, oameni dintr-o bucată cu valori clare care mi-au inspirat și titlul acestui articol: să vedem partea plină a paharului, să facem tot ce putem face în condițiile actuale, oricât de multe rele s-ar petrece în jurul nostru. Nu se poate ca până la urmă să nu reușim. Cartea se adresează educației ecologice la nivel preuniversitar. Vor lucra cu ea și viitorii profesori de biologie și geografie din universități, printr-o abordare grass-root, implicând doar studenții interesați, fără un cadru formal. În aceeași notă de pragmatism cuplat cu entuziasm și metode pedagogice inovative pe net circulă un nou filmuleț care merită văzut de orice iubitor al naturii (A természet leckéi, cu traducere aici).

2 Există un bar în București făcut de geologi pentru geologi. De obicei lucrurile care se petrec aici sunt cele din orice bar: drink, jazz, rock, țigară, dar săptămâna trecută a fost un concert special: colinde ale copiilor de la Valea Plopului (afiș aici). Un concert caritabil în urma căruia s-au strânsă o grămadă de lucrușoare care apoi duminică le-au fost duse celor care aveau nevoie de ele. Dintre studenții mei cei care nu au ajuns deja se gândesc acum să strângă un ban ca să trimită și ei ceva folositor. Fără conotații religioase, doar pur și simplu. Învățăm să lucrăm în echipă.