Huiduielile conduse de repetenti, bisnitari, de oameni care nu au realizat nimic in viata nu ma determina sa-i sustin. Criza prin care marsaluim de ceva timp incepe sa devina din ce in ce mai greu de suportat. Cu citeva exceptii, aproape toti romanii resimt vremurile pe care ni le-a harazit soarta, ca un adagio la urgia comunista. Razboiul, foametea, cizma sovietica, puscariile incep sa fie uitate si tineretul, oricit s-ar stradui, nu poate sa inteleaga vremurile pe care generatia a treia le-a trait. Povestile despre vremurile trecute, cum poate este si firesc, sint percepute de cei activi din zilele noastre ca niste povesti si nimic altceva. Omul are viata scurta si doreste sa si-o traiasca cit de cit convenabil. Planul cincinal este respins cu inversunare, chiar daca va fi (poate) realizat in patru ani si jumatate. Pina si generatia a treia s-a saturat pina peste cap de o viata mai buna promisa peste 10-15 ani. Unii tineri nu mai au rabdare insa. Ei resping planurile care promit raiul miine, poimiine. Azi, azi daca se poate sa se realizeze total. Vila, masina bengoasa, amanta - este visul unora care sint foarte activi, mai ales in politica. Speram prin anii '92 ca generatia zidita de regimul comunist va fi inlocuita cu generatia tinara, nealterata, cu fundamentul pe valorile morale consacrate in zidirea unui viitor altfel. Dezamagirea are proportii inimaginabile si chiar impinge uneori la abandonarea luptei. Chiar daca poporul roman suporta stoic diletantismul si prostia unora dintre cei care ne croiesc viitorul dupa cum ii taie capul, cred ca pentru foarte multi lucrurile incep sa devina de netolerat. Evident ca romanul incepe sa inteleaga mecanismul democratiei si isi pune problema unei alternative. El a inteles ca aia au furat si batjocorit tara patru ani, ca i-a dat jos prin vot si i-a cocotat pe altii, la fel ca si cei dati jos. Peste patru ani revin cei dati