Totdeauna m-a impresionat felul cum vorbesc călugării si călugăritele întîlniti în toate tinuturile tării pe la munte sau la ses. Venind de la oras, unde limba suferă influenta neplăcută a atîtor activităti nu îndeajuns de bine întemeiate, educate sau conduse, de unde si exprimările incorecte, plus actiunea periferiei prezentă în orice comportament, contactul cu monahii, pe lîngă întelepciunea lor naturală, îmi prilejuieste momente de încîntare lingvistică ,- să-i spunem, - o vorbire a limbii române cum rar se mai aude pe teritoriul nostru cutreerat de atîtea barbarisme pe care nu am avea timp să le numim.

Doamne fereste, să se creadă că am fi niste puristi si că nu am întelege întrepătrunderile fatale de vocabulare si de expresii. Ce nu are unul, împrumută cu secolele de la altul, si astfel, se întregeste, uneori, fără a fi recunoscută pe fată, o comunitate umană bazată pe înrudirile, lucrate, de cuvinte, notiuni, expresii...

În nordul Moldovei, mai ales, am petrecut ceasuri întregi ascultînd pe gravele si cuviincioasele noastre de măicute, si tinere si mai în vîrstă, totdeauna minunîndu-mă de frumusetea si de corectitudinea absolută a graiului lor. Desi cele mai multe nu frecventaseră scoli înalte. Citind zi de zi si seară de seară, iar uneori si noaptea, în chiliile lor văruite, unde Ucigă-l toaca încearcă să pătrundă măcar în subconstientul, si-asa încărcat, al logodnicelor Bunului Isus.

Nu pot să afirm cu o deplină sinceritate că as fi un credincios de rutină. Cinstit să fiu, mă copleseste totdeauna exprimarea celor retrasi sau retrase din lume; mă fac să mă minunez de sintaxa, de topica, de vocabularul si de toate elementele culte ce alcătuiesc firea unei limbi.

*

Cunoasteti cum arată cărtile sfinte, evangheliile pe care preotii, în clipele solemne ale slujbelor, le înaltă