În numărul 481 (decembrie 2008) revista "Le Magazine litteraire” comentează câteva apariţii editoriale care anunţă bicentenarul naşterii lui Charles Darwin. "Anul 2009- scrie Maxime Rovere - este anul a tot ce este Darwin: omul, cercetătorul, polemistul, teoreticianul.
Toate faţetele acestei figuri universale vor primi onorul.” Este vorba despre o dublă aniversare: în 2009 se vor împlini două secole de la naşterea lui Darwin, dar şi 150 de ani de la apariţia lucrării sale fundamentale ”Despre originea speciilor”(1859) "Două ocazii – notează comentatorul - pentru a omagia un savant prea celebru pentru a fi cunoscut aşa cum se cuvine”, un savant care ”nu şi-a găsit locul ce i se cuvine în Pantheonul imaginar al Franţei.” Drept pentru care acelaşi Maxime Rovere notează acid: ”Festivalul publicaţiilor care va acompania această aniversare reprezintă aşadar un foc de artificii binevenit, indispensabil pentru a pune într-o nouă lumină barba savantului.”
Dincolo de ironie, reţinem intenţia prestigioasei publicaţii franceze de a oferi cititorului o imagine vie şi veridică a unui Darwin - "contemporanul nostru.” În adevăratul înţeles al termenilor. Despovărat de prejudecăţi şi de clişee.
Într-o primă instanţă, am pute vorbi despre un ” Darwin avant Darwin”, pe care îl aflăm în notaţiile din "Carnetele” sale, datând din anii 1837-1838. Scrise cu două decenii înainte de apariţia operei sale capitale aceste notaţii relevă un spirit tânăr, viu, neliniştit, preocupat să înţeleagă ceea ce a observat în cei cinci ani de călătorii. La puţin timp după publicarea "marii sale ipoteze”, Darwin va trebui să se confrunte cu ceea ce detesta cel mai mult: polemicile, ale căror ecouri ajung încă până la noi. În această ordine se face trimitere la cartea lui Luc Perino ”Darwin viendra-t-il?” ( titlu ce s-ar putea traduce ”Va veni vremea lui Darwin?”)
