Este de o senzationala ironie faptul ca cea mai mare asemanare dintre guvernul Ponta si guvernul Boc se ascunde chiar in pachetul de reforma care a declansat caderea celui din urma.
Fie ca a fost sustinuta atunci de un guvern de “dreapta”, fie ca este sustinuta acum de un guvern de “stanga” (ghilimelele sunt intentionate), intre faldurile stufoase ale proiectului legii sanatatii a fost ascunsa o bomba cu ceas pe care niciun politician nu vrea sa o dezamorseze. Ticaie nestingherita acolo, numarand lunile ramase pana ce sanatatea romanilor va deveni subiectul unui experiment economic unic in Europa.
STANGA RADICALA SI CONFUZIA MEDICALA
Cand m-am intrebat, la inceputul lui ianuarie 2012, de ce Traian Basescu a concentrat dezbaterea publica a legii sanatatii pe subiectul medicinei de urgenta, am pus totul pe seama a trei posibile cauze:
siguranta necugetata a Presedintelui ca se poate masura cu un specialist redutabil ca Raed Arafat, chiar in domeniul de expertiza al acestuia;interesul direct in privatizarea serviciilor de urgenta a familiei lui Vasile Blaga, care are afaceri consistente in acest domeniu cu mai multe spitale din judetul Hunedoara;si cea mai ingrijoratoare – devierea atentiei publice de la esenta schimbarilor propuse de reforma sanatatii: preluarea asigurarilor medicale obligatorii de catre companiile private de asigurari, ceea ce le-ar deschide o piata cu un potential de 4 miliarde de euro.Sa dizolvam dintr-un inceput mitul ca adversarii privatizarii asigurarilor medicale obligatorii sunt stangisti radicali. Exista doua tipuri mari de asigurari medicale:
cele de baza care sunt obligatorii si ii acopera pe toti romanii, indiferent de cat de saraci sunt;cele suplimentare, care sunt voluntare si incheiate in special de romanii mai instariti.Confuzia dintre cele doua tipuri a fost intentionat cultivata in discursu