Momentul gingaş în care el, îndrăgostit, îi dăruieşte iubitei un ursuleţ pufos în timpul plimbării prin parcul cu frunze răscolite de vânt, momentul ăsta are în spate o poveste. Şi spargerea prieteniei de o viaţă între doi bărbaţi cu vorbe grele şi priviri piezişe, şi aici în spate se află o poveste. Şi o teribilă bătălie cu biruitori şi învinşi care subjugă ţări, şi războiul ăsta are ascunsă o poveste.

De fapt şi izbucnirea spre lume a pruncului părăsind culcuşul din pântecul mamei se sprijină pe o poveste, după cum şi moartea cu groapa ei strâmtă are în spate o poveste. Bineînţeles că şi cântecele frumoase, şlagărele ajunse avere pentru fiecare om, melodiile de mare succes au pornit de la o frumoasă poveste de viaţă. A cucerit mare succes cântecul Angelei Similea: "Nu-mi lua iubirea dacă pleci!/ Mai lasă-mă să cred în ea!/ În nopţile pustii şi reci/ Să-mi mai închipui că-i a mea!"

Cum s-a născut, sprijinindu-se pe o poveste caldă, omenească, acest şlagăr. În acea zi noroasă s-a întors către prânz acasă cu lacrimile şiroindu-i pe obraji Angela Similea. Îl însoţise la aeroport pe băiatul ei Sorin, care pleca la şcoală în străinătate. Şi Angela şi-a dat seama că drumul va fi fără întoarcere, că Sorin va rămâne în străinătate şi că, de fapt, ea îşi pierde de lângă ea un copil. Angela, cu sensibilitatea ei, a simţit totdeauna puternic pentru România, a avut nenumărate prilejuri să se stabilească în Occident ducând un trai bogat, dar a refuzat şi a rămas acasă: "Pe mine mă face fericită căderea unei frunze toamna, aici în ţara mea." Plângea zguduită de durere pe canapea Angela, în acea zi a despărţirii de fiu când a sunat telefonul. Era Marius Ţeicu: "Vino repede la mine, să asculţi un cântec frumos pe care l-am compus azi-noapte. E un cântec pentru tine." Se scuza Angela că nu e în stare să plece plânsă de acasă, dar la insistenţele lui Ma