De cîte ori trebuie să vă spun că sîntem un oraş călcat în picioare? Nesimţirea investitorilor imobiliari şi a arhitecţilor care le acceptă (le caută) comenzile distruge casă cu casă şi stradă cu stradă ceea ce mai rămăsese din Bucureşti. Un mesaj alarmant a venit zilele trecute cînd am fost informat de lucrările care au început în zona dintre Piaţa Amzei şi Ateneu. Acolo, pe strada George Enescu (fostă Kuibîşev, fostă Lahovary), este în pericol vila de la nr. 11, despre care am scris de mai multe ori (ultima dată acum o lună, cînd primisem din Franţa rugămintea de a atrage atenţia asupra acestui palat în paragină). Poate că a avut efectul contrar, fiindcă s-au demolat faţada de la nr. 13, ca şi zidul dintre cele două case învecinate, pentru a întinde spaţiul viran pe care urmează să se înalţe o clădire de birouri înaltă de 9 (nouă!) etaje, dintre care cele trei din vîrf în retragere, mezanin, parter, plus nu mai puţin de trei subsoluri (probabil pentru parcarea maşinilor ce se vor înghesui pe această stradă strîmtă).

DE ACELASI AUTOR Nepăsare criminală Bucureşti, idealul schimbării (III) Bucureşti, idealul schimbării (II) Bucureşti, idealul schimbării (I) Vin de la faţa locului, unde m-am ciorovăit cu un nene de la serviciul de pază, care a chemat poliţia fiindcă am încălcat „o proprietate privată“ (cuvinte pe care le pronunţa foarte greu). Adică am găsit poarta deschisă şi am intrat, după ce văzusem pancarta de pe gard anunţînd că va fi „desfiinţat“ corpul secundar al imobilului. Dat fiind că acesta este legat prin construcţie de corpul principal, a trebuit să mă apropiu ca să înţeleg că nr. 11 B comunică prin nişte coridoare cu nr. 11 A. Prima întrebare a paznicului a fost de la ce instituţie sînt! Dacă n-ai o instituţie în spate eşti un nimeni.

Mentalitatea „tovarăşilor“... Au să ne îngroape înainte să vedem că s-a schimbat ceva.

Sînt nevo