În 2012 s-au împlinit, în luna ianuarie, 200 de ani de la naşterea complexului artist Carol Popp de Szathmari. O personalitate atât de marcantă, ce s-a manifestat în multiple domenii ale artelor vizuale, se cuvenea a fi omagiată prin manifestări de anvergură. Muzeul Naţional Cotroceni a organizat o retrospectivă de largă respiraţie, Carol Popp de Szathmari, pictor şi fotograf, pentru care au împrumutat lucrări mai multe muzee ale ţării, iar Biblioteca Academiei Române a valorificat uriaşa colecţie de grafică a acestuia, ce este păstrată la Cabinetul de Stampe, panotând o selecţie din lucrările sale în Sala "Theodor Pallady", sub genericul Atelier Szathmari - de la desen la cromolitografie.
Artistului i-au fost consacrate mai multe expoziţii de-a lungul timpului, cea mai recentă în 2002, la Muzeul Militar Naţional, Carol Pop de Szathmari, martor al epocii. Dar, oricâte prezentări publice s-ar face variatei şi voluminoasei sale moşteniri, opera sa nu va putea fi vreodată epuizată. Oricând pot fi observate noi detalii, pot fi identificate personaje cărora, până la data respectivă, li se uitase numele, documentele de arhivă pot completa informaţii trunchiate sau pot contribui la corectarea celor difuzate fără o verificare serioasă, fapte ce îl fac pe Szathmari o prezenţă constantă şi agreabilă pentru muzeograf şi cercetător deopotrivă.
În lungul carierei sale, plasticianul s-a plasat totdeauna pe o poziţie de pionier şi şi-a legat de mai multe ori numele de realizări marcante. Deşi debutează ca portretist al elitelor şi se impune ca unul dintre bunii miniaturişti ai deceniului al patrulea al veacului XIX, nu se cramponează de acest gen - cum au făcut alţi contemporani, precum Anton Chladek, Nicolo Livaditti, Constantin Lecca şi Carol Wahlstein - ci glisează, cu abilitate, spre peisaj şi compoziţia cu personaje, spre tematică rurală cu accent pe observaţia
