Mai e cineva la rând? Sub ce alt mare text se ascund similare compromisuri cu dracul împieliţat? Tranziţia postcomunistă naşte monştri. La noi ca şi aiurea. Câteva din marile valori ce păruseră a fi ieşit impecabil din regimurile totalitare s-au descoperit a fi trădate de propriul trecut. Mă voi opri la literatură. Libertatea de spirit, cutezanţele cu aer de dizidenţă, o impecabilă  conduită civică, ieşiri fluide în străinătate, cărţi memorabile apărute în plin comunism aveau, de fapt, şi un alt preţ. Un preţ plătit cu bani negri pentru nebănuite abdicări morale. E vorba de personalităţi care, în loc să se destăinuiască şi să-şi salveze astfel sufletele, au preferat să ducă în cârcă vinovăţii murdare. Primul şoc l-am avut cu Ştefan Aug. Doinaş, unul din scriitorii pe care i-am cunoscut îndeaproape încă din anii liceului. Am crescut alături de Doinaş, l-am admirat şi n-am avut nicio îndoială în privinţa onorabilităţii persoanei sale. L-am vizitat, în ’90, la München, pe Ion Negoiţescu şi m-am desfătat văzându-l cum citeşte din volumele aduse cu geamantanul din România, în timpul comunismului târziu, de Doinaş. Mi-aş putea aminti şi de Colocviul Naţional de Poezie (Iaşi, 1978), unde Doinaş a ţinut un fulminant discurs împotriva proastelor rânduieli totalitare. Aveam să aflu, după moartea sa, că Doinaş a fost informator al Securităţii. Altă dezamăgire: Al. Paleologu. Acest boier al literaturii române, plin de farmec şi de rafinament cărturăresc, căzuse în acelaşi păcat. O mărturisise, voalat, el însuşi, într-o carte de interviuri cu Stelian Tănase, apărută pe la începuturile tranziţiei. Ulterior, după scotocelile CNSAS, aveau să fie scoase la iveală feţe mult mai întunecate ale colaborării lui Paleologu cu Securitatea.

Ultimul venit în lumea acestor duble identităţi: Milan Kundera, admirabilul prozator cehoslovac. Presa de la Praga scrie despre documente g