Mari si mici, importanti si insignifianti, oficiali expirind putere sau supusi neimportanti, cu totii sint stapiniti de o forta malefica ce actioneaza din umbra, uneori cruda, acaparatoare, alteori disimulata in iubit, concubin, protector calin. Imi recomanda cineva o carte a unui autor din noua generatie de prozatori romani: Fantoma din moara, de Doina Rusti, scoasa la Polirom. O sa-ti placa, imi spune, are fir epic, nu e un text foarte experimental, are si multa psihologie si, mai ales, e despre lumea la care tii atit, lumea satului. In plus, actiunea e plasata in perioada pe care o studiezi, ca psihosociolog. Prima impresie: e chiar roman, spre deosebire de alte „romane" inghitite in ultimii ani; gasim aici personaje articulate, intriga, descrieri neinventate, realism crud, limbaj deloc fortat. Totul curge alert, ca viata deloc idilica a satului comunizat, cu colectiva lui, sefii lui, mari si mici, ierarhiile si dependentele economice, sociale si psihologice. Dupa ce facem cunostinta cu lumea satului colectivizat, in final sint plasate doua secvente din devenirea aceluiasi sat: jocul de rol, asezarea in status a unui invatator incurajat de scrisorile lui Spiru Haret si scena distrugerii (prin foc!) a acestei constructii sociale de catre „noua ordine", prin doi dintre reprezentantii sai, doi fosti elevi, acum fruntasi ai acestei lumi noi. A doua constatare, coperta lui Radu Raileanu, cu care colaborez si eu (bine) la colectiile de psihologie, anunta aproape totul: moara parasita si fantoma zamislita de istoria ei recenta, dulapul in care se conserva delatiunile, foile razletite ale „scriitorilor" satului, atmosfera terifianta a unui univers inchis, care se mentine si se reproduce cu o inversunare pe care numai aceasta lume o poate sustine. Si culorile copertii, o combinatie care refuza bunul simt, pierdut de mult, rosu pe verde. Satul, traditional, acum strident, c