În ţara haosului, moartea e soră cu improvizaţia legii Pe o şosea din Harghita, o tânără nevinovată moare strivită în propria-i maşină, sub avalanşa de buşteni desprinsă

În ţara haosului, moartea e soră cu improvizaţia legii

Pe o şosea din Harghita, o tânără nevinovată moare strivită în propria-i maşină, sub avalanşa de buşteni desprinsă dintr-un camion care circula din sens opus. În Iaşi, doi tineri care-şi savurau cafeaua la streaşina Casei Studenţilor se trezesc brusc la spital! Le picase în cap o bucată din balconul clădirii taman când sorbeau din ceaşca plăcerii de dimineaţă.

Să fie de vină pentru vieţi curmate şi capete crăpate doar ceasul rău, pisica neagră? Nu cumva multe dintre ştirile care ne fac viaţa amară au altă cauză decât soarta? De ce trebuie să contabilizăm la infinit victimele destinului, şi nu pe cele ale fărădelegii? Şi de ce începem vânătoarea de vinovaţi abia după accidente, şi nu înainte de comiterea lor? Aşa cum există medicina preventivă, ar trebui să avem cu toţii în sânge şi frica preventivă de lege.

Pentru că asta-i, de fapt, adevărata tragedie a României zilelor noastre. Trăim cu nenorocirile sub ochii noştri pentru că legea e frecţie la picior de lemn. Legi avem doldora, sancţiuni aşijderea, dar degeaba. Puţini sunt cei care le iau în serios. Bunăoară, ştiu că există reguli clare pentru siguranţa transportului de mărfuri. Asta însă nu l-a împiedicat pe şoferul camionului cu buşteni s-o strivească pe tânăra care circula regulamentar. Nici pe patronul firmei posesoare de camion să verifice dacă angajatul de la volan respectă procedurile.

Şi nici pe inspectorii de profil ai statului să bage frica în transportatori în loc să-şi frece coatele de birouri. La fel şi în cazul balconului prăvălit peste tinerii de la terasa ieşeană. Nu i-a păsat nimănui de riscuri. Nici primăriei versatului Nichita, care a