Cînd e să cadă, unii cad de pe masă şi se tratează de fracturi toată viaţa

Întrebarea privind avansul triumfant al Stelei în clasamentul la zi al Ligii Întîi părea una de rostit în surdină şi fără mulţi martori: ce se va întîmpla dacă invincibilul Reghecampf va suferi şi un eşec nimicitor după atîtea victorii zdrobitoare? Cum multe din punctele adunate de Reghecampf veneau ba de la echipa nevestei, ba de la echipele unor naşi, fini, prieteni şi datornici de-ai patronului, întrebarea logică era de fapt “cînd?”, iar în consecinţa ei, una şi mai neliniştitoare, “cum?”.

Clasamentul intern părea mai mult decît legitimat de către cel din Europa League, unde, e adevărat, nu poate fi vorba de neveste şi de neamuri, deşi cele 6 puncte primite de la Molde au astăzi, cînd Molde n-a speriat pe nimeni în grupă, altă greutate. Molde a ridicat-o pe Steaua la 10 puncte, tot Molde o face să tremure. Sigur, calculele hîrtiei încă ne dau motive de optimism, dar la cum a dovedit Steaua că se poate prăbuşi, la prima confruntare de tip “ori-ori”, motivele de necaz sînt mai multe. De prea multe ori am stat la calculul şanselor mici şi utopice, ca să ne mai amăgim cu ideea că Stuttgartul o să capoteze la Molde şI că Steaua va mînca jar la Copenhaga. Are Reghecampf de răzbunat o amintire rea de tot cu danezii, e drept, dar nu ştiu dacă mai are cu cine.

Dacă Steaua va continua delirul informatic al multelor milioane, cu care se reped mai-marii Europei să-l cumpere pe imperialul Chiricheş, atunci chiar că nu mai e nimic de aşteptat în bine. Iar dacă reluăm acum, cu mintea scuturată de acest năucitor 1-5 cu Stuttgart, întîmplat în chipul cel mai transparent cu putinţă în faţa a 50.000 de români prietenoşi fără clauze, lucrurile încep să capete o explicaţie mai din urmă: avansul asigurator din campionat nu înseamnă nimic. E vorba de un campionat în care jumătate din echipe a