Acum cateva zile, la metrou, am fost martorul unei ciocniri interculturale istorice: patru chinezi simpatici, desi murdari si imbracati in salopete albastre, au dat nas in nas cu doi romani absolut antipatici, a caror vestimentatie era formata din combinarea cat se poate de nefericita a unor elemente ca treningul, adidasii luciosi, lantul de aur, maieul, sapca si ochelarii de soare.
Asa cum era de asteptat, chinezii nu erau deloc impresionati de aglomeratia de ora de varf din statia Eroilor si discutau intre ei relaxati si zambitori, intr-un colt, in cel mai neostentativ mod cu putinta. La un moment dat, unul dintre cei doi romani a gasit ca e de datoria lui sa-l avertizeze pe celalalt de prezenta muncitorilor chinezi in metrou. "Ia uita-te, ba, la astia!", zice, pe un ton scarbit.
Celalalt s-a uitat si, ca orice roman ospitalier, a simtit nevoia sa intre in vorba cu cei patru rostind sau, mai degraba, rastind un "ce faceti, ba?" zeflemitor. Chinezii s-au intors catre el si, continuand sa zambeasca, au facut semne ca nu inteleg limba.
Asta nu l-a impiedicat pe cetateanul cu chef de vorba sa continue sa le adreseze cateva replici, de data asta fatis jignitoare. Cum chinezii au continuat sa-i zambeasca politicos, a neintelegere, romanul nostru s-a intors la amicul lui si a pus tot sictirul de care se simtea in stare la ora aia in urmatoarea interogatie retorica, mirosind a invidie de la o posta: "da-i, ma, dracu', tu stii cat castiga astia?!"
Sincer, in momentul ala mi-am dorit sa fiu chinez si m-am gandit asa, in treacat, de ce naiba nu sunt ei doi, romanii, in salopetele alea albastre, sa faca ce fac chinezii aia si sa castige la fel de mult.
De azi inainte, si dumneavoastra veti putea contribui la aceasta rubrica. Daca vi se intampla ceva amuzant, enervant sau bizar in Bucuresti, povestiti-ne totul intr-un mail
