Mi-ar plăcea să public cîndva o carte de mărunţişuri. Un dicţionar în care să adun tot soiul de mici descoperiri inutile pe care le-am făcut citind. Oricine ştie că atunci cînd te ocupi de un subiect “serios”, cînd mergi pe un drum de cercetare principal, apare ispita unor poteci laterale, care nu se ştie unde duc şi pe care trebuie, dacă vrei să ajungi la capătul drumului, să le ignori. Unii le consemnează cu litere mărunte în numeroase note de subsol, alţii, cei cu vocaţie enciclopedică, se înfundă în hăţişul de nimicuri, pînă cînd, derutaţi, nu mai găsesc drumul înainte şi nu mai ştiu să-l facă nici îndărăt. Ca să nu se rătăcească în pădurea obscură a amănuntelor, orice doctorand, de pildă, s-ar putea salva contribuind la un lexicon al fleacurilor. Arată cam aşa:

Duplex - Cuvîntul apare pentru prima dată la Tudor Muşatescu. La 19 februarie 1939 dramaturgul publică în Adevărul literar şi artistic “un fel de comedie”, de o pagină, al cărei titlu latinesc, Duplex, e scris cu litere de-o şchioapă. Cele două personaje, Nini şi Dan au ca “semne particulare” faptul că sînt “căsătoriţi din dragoste”. Formula textului e hibridă, dublă şi ea: scurte pasaje narative alternează cu replicile de tip dramatic. Subiectul pare luat din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu, dar registrul în care e scrisă piesa şi deznodămîntul sînt complet diferite: simţind că e înşelată, Nini îi trimite soţului ei, Dan, scrisori ca din partea unei străine. Dan se îndrăgosteşte de epistolieră şi îi dă întîlnire în garsoniera lui, unde Nini vine mascată şi devine “amanta” soţului ei. Acest dublu rol feminin, această duplicitate este explicaţia titlului.

Flori. Definiţia lui Caragiale (din corespondenţă), “legume care nu se mănîncă”, se regăseşte, surprinzător, la Romulus Dianu în micul şi azi uitatul roman Nopţi la Ada-Kaleh apărut la Editura Naţionala S. Ciornei, în 1