Reorientările în politica externă a Turciei au devenit mai evidente după raidul israelian asupra flotilei umanitare pentru Gaza, ducând la deteriorarea relaţiilor cu Israelul. Ankara, vechiul aliat strategic al SUA în regiune, produce îngrijorare la Washington.
Sunt tot mai mulţi analişti şi politicieni care se întreabă dacă nu cumva componenta turcă a NATO este pe cale să gliseze din ce în ce mai mult spre o viziune medio-orientală şi musulmană a lumii, în loc să devină „puntea" dintre Occident şi Orient.
De la venirea la putere, în 2002, a Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP, islamo-conservator), al premierului Erdogan, Turcia a dezvoltat relaţii cu ţările musulmane. Însă, în pofida poziţiilor în favoarea palestinienilor şi iniţiativei privind dosarul nuclear iranian, specialiştii consideră că Turcia este departe de un divorţ cu Occidentul, raporturile sale cu NATO şi UE fiind cruciale. Decenii la rând, Turcia a fost unul dintre cei mai flexibili aliaţi ai SUA în Orientul Mijlociu, dar în ultimul timp a trecut la altă abordare în regiune, declaraţiile oficiale şi metodele provocând Washingtonul. În urmă cu o lună, Turcia a iritat SUA când a anunţat acordul nuclear cu Brazilia şi Iran, cu efecte potenţiale asupra planurilor de sancţiuni contra Teheranului.
Situaţia a escaladat marţi, când preşedintele iranian, Ahmadinejad, şi premierul rus, Putin, au fost primiţi călduros la conferinţa pentru securitate regională de la Istanbul, axa Moscova-Ankara, foarte dinamică, displăcând Washingtonului. Invitaţii la această reuniune - preşedinţii iranian, sirian, rus, palestinian - spun multe despre noul joc internaţional al diplomaţiei turce, în fond, un joc pentru cucerirea leadershipului în regiune.
Politica dusă de premierul Erdogan, devenit un erou în lumea arabă după criticile aduse Israelului şi după susţinerea palestinienilor, schim