Din 1990 şi până astăzi, ne-au venit din Franţa, în flux aproape continuu, impulsuri benefice dansului contemporan românesc. Cele mai fructuoase au fost nu atât spectacolele date de artiştii francezi în România, ci legăturile directe stabilite cu dansatorii români, în cadrul unor stagii şi a unor spectacole făcute împreună. După şaisprezece ani, faptul este reconfirmat de cele două spectacole de dans, sau precumpănitor de dans, Visa Game şi L^Oubli/ Uitarea, desfăşurate la sfârşitul lunii mai la Bucureşti, în cadrul proiectului Tandem, care, în ansamblul lui, a încorporat cupluri franco-române din domeniile muzicii, dansului, artelor vizuale, teatrului şi literaturii.
Visa Game, spectacol conceput, coregrafiat şi interpretat de Cosmin Manolescu şi Pascal Allio, este consecinţa întâlnirii celor doi, petrecută cu cincisprezece ani în urmă, în cadrul primului stagiu de dans contemporan organizat de AFAA (Asociaţia Franceză de Acţiune Artistică, din cadrul Ministerului de Externe Francez), cu Christine Bastin şi compania sa, din care făcea parte şi Pascal Allio. De atunci, Cosmin Manolescu şi Pascal Allio au avut evoluţii profesionale aparte, dar impactul acelei prime întâlniri a contat, ea nefiind singura, căci Pascal Allio a revenit în România, spre exemplu în anul 2000, când a ţinut un stagiu de dans la Centrul Multi Art Dans.
Spectacolul Visa Game, s-a desfăşurat în una dintre sălile de la parter ale Muzeului Naţional de Artă Contemporană, care au aspectul strivitor şi rece al unei hale. Artiştii au delimitat spaţiul presupus scenic de cel al spectatorilor - care stăteau de jur împrejur, în picioare sau pe jos - cu câteva perdele de plastic pe cadre metalice, trase şi strânse în mai multe rânduri. Luminile erau creaţia lui Stefano Piermatteo, universul sonor era creat de Vlaicu Golcea, iar vocea pe care o auzeam la cască, atunci când doream să îi dăm dr
