Suntem cu totii la un moment de rascruce. Acceptam ca nu exista alta solutie la masurile anuntate, strangem din dinti si mergem mai departe sau, dimpotriva, o luam pe urmele grecilor, cu demonstratii, pierderi de vieti omenesti, distrugeri de cladiri si bunuri iar in final tot acolo ajungem.

Si eu sunt bugetar si in curand pensionar.

Dar pot sa accept ca asa cum se desfasurau lucrurile in economia romaneasca mergeam spre dezastru. Pentru ca banii pentru salariile bugetarilor si pensii pur si simplu nu existau, in proportie de 25%. Se plateau din imprumuturi, fara ca cineva sa aiba vreo idee cum ar fi fost restituite. Pana unde si pana cand puteam face imprumuturi?

Nu mai vorbesc de acordarea ajutoarelor sociale si la cine merita si la cine nu. Cum adica, sa acordam ajutoare la 10 milioane de romani, atatia handicapati are tara noastra? Doamne fereste!

In plus, orice crestere de fiscalitate ar fi sugrumat economia care si asa a fost blocata de criza mondiala, cel putin in planul exporturilor.

Romania nu se poate dezvolta fara investitii masive externe. De bani, de tehnologie, de management, de piete de desfacere. Profitand de forta de munca relativ mai ieftina la noi si de avantajele geostrategice evidente. Exemplul cel mai stralucit este succesul Loganului in piata mondiala de profil. O economie stabila si predictibila, fara o fiscalizare excesiva, ar putea atrage in viitor investitii care vor ocoli Grecia, Portugalia, Spania si alte tari nesigure. De intelepciunea noastra a tuturor, a sindicatelor, a mediului de afaceri si a bugetarilor depinde viitorul economic al tarii.

Investitii straine in infrastructura, in produse inalt competitive si cu valoare adaugata mare, facute de cei care au bani, reprezinta singura sansa ca macar copiii si nepotii nostri sa traiasca mai bine. Cred ca merita sacrifi