Ca tot romanul vietuitor in strainatate, te uiti la televizor, citesti in presa si nu ai cum sa ramai indiferent. Centrul Bucurestiului e un vulcan. Oamenii ies pe strazi si in alte orase. Li se reproseaza lipsa de coerenta a manifestului. Li se mai spune „mahalale inepte”, sunt asimilati cu o masa informa si lipsita de discernamant politic. Cred insa ca niciun om normal si multumit de viata pe care o duce nu iese pe strada, in frig, zile in sir, riscand sa fie trasnit de un bolovan sau luat de politie, daca nu il doare. Daca nu il doare, pe undeva, tare. Daca nu i-a ajuns cutitul la os.
In Piata Universitatii din Bucuresti sunt mii de oameni nemultumiti, sunt unelte politice si sunt batausi de profesie, antrenati pe stadioane. Pe toti acesti oameni nu-i leaga decat un lucru: strada. Au iesit in strada, caci acolo isi pot face glasurile auzite. In Romania, vocile s-au ridicat. In Germania, se tace ca de obicei. In Germania e inca bine, fiecare isi trage cat mai aproape de corp patura ce-i tine de caldut. Statul si economia germana sunt inca atat de tari, incat par o oaza de stabilitate, intr-o Europa intrata in deriva.
Europa, dragostea noastra! Cat de mult te-am dorit, cate visuri ne leaga de tine! Cat de mari si tari ne-am simtit cand ne-ai bagat prima data in seama, la inceput de mileniu. Cum am mai jubilat, cand ne-ai luat la sanul tau mare si generos, in 2007. Sunt doar patru ani de atunci, si ca intr-o casnicie oarecum fortata, realitatea isi arata coltii. Sunt mai bine de zece ani de cand Romaniei i s-au aratat doua „minuni”: NATO si UE. Prima insemna ralierea strategica la militarismul Vestului, a doua promitea bunastare si o civilizatie specifica batranului continent.
Pe Prut s-a retrasat noua granita, intre Vest si Est. Romania sta pavaza si tampon la granita cu rusii. Cortina de Fier a cazut, s-a ridicat o Cortina de Cat
