Multe dintre problemele ridicate au rezolvări simple, banale, care nu necesită studii prea “înalte” şi nici un grad de inteligenţă peste medie.
Timpul este o resursă rară şi preţioasă pentru cei mai mulţi dintre noi. Pentru angajaţii din instituţiile statului sau organizaţiile finanţate din bani publici orele şi minutele curg altfel, mai încet, fără presiuni sau stres. Aici legile fizice ale timpului încetează să mai funcţioneze, timpul fiind guvernat de reguli proprii, aproape mistice, ştiute numai de slujbaşii de la stat. Se întâmplă asta doar pe parcursul celor opt ore de muncă legal stabilite, când această perioadă se încheie, ca prin farmec, timpul începe să se mişte la fel ca pentru toţi ceilalţi. La ora 3 sau 4 după amiaza nu mai găseşti pe nimeni la ghişee sau oricum nimeni nu îţi poate rezolva vreo problemă.
Din cauză că timpul are o valoare diferită pentru angajaţii plătiţi din bani publici s-a ajuns uneori ca oamenii simpli să fie supuşi unor adevărate chinuri când au nevoie de un act, document sau chiar şi atunci când achită una din numeroasele taxe la stat. Ca să înţelegem mai bine fenomenul să urmărim în continuare trei exemple, mai mult decât grăitoare.
Pentru eliberarea cazierului eşti nevoit să stai la trei cozi. Odată la Poştă ca să achiţi timbrul fiscal, care pe deasupra are o valoare hilară. Apoi trebuie să stai la coadă la Fisc, să achiţi o taxă specifică şi abia în final ajungi la Poliţie, ca să îţi elibereze respectivul document. Statul la aceste cozi costă: timp, bani, nervi şi în plus îndobitoceşte, cetăţeanul nemaivând vreme să se gândească la lucruri mult mai practice sau mai utile pentru el şi pentru societate. Întrebarea care îţi vine imediat în minte este de ce anume nu se poate plăti taxa de timbru şi cea specifică într-un singur loc? Justificări sunt desigur multe, totuşi ele nu ţin cont de timpul preţios pi
