Răducu Piroşcă, de 26 de ani, se afla împreună cu colegii în microbuzul Şantierului Naval, când au fost mitraliaţi de soldaţi, la Romarta Nouă. Veniseră să-i ajute pe cei de la Prefectură, dar au fost confundaţi cu teroriştii.
Decembrie 1989 avea să le schimbe definitiv viaţa. Pentru familia Dumitra şi Vasile Piroşcă, fiecare Crăciun reprezintă readucerea în faţa ochilor a tragediei petrecute în urmă cu 21 de ani, când l-au pierdut pe Răducu, singurul fiu.
Tânărul făcea parte din detaşamentele Gărzilor Patriotice, trimise ca să apere Consiliul Judeţean de terorişti şi a fost împuşcat de soldaţii de la UM 01763, pe 24 decembrie 1989.
"Fiul nostru absolvise Liceul «Nicolae Iorga», dăduse la facultate şi picase cu câteva sutimi. Era electrician la Şantierul Naval. Avea 26 de ani şi urma să se logodească de Revelion, iar ulterior să se căsătorească. Era singurul nostru copil. După Răducu, soţia mea n-a mai putut avea copii. Fiul lucrase atunci de noapte, a venit acasă, a luat o bucată de cârnat, că era Crăciunul, parcă-l văd şi acum, apoi a plecat, să vadă ce mai e pe la serviciu. Era îmbrăcat în uniformele Gărzilor Patriotice. S-a dus, şi de atunci nu l-am mai văzut", povesteşte tatăl tânărului ucis la Revoluţie.
"Nimeni nu avea curaj să ne dea vestea"
Răducu Piroşcă era un tânăr credincios, plin de energie, săritor şi cu suflet mare. Părinţii îl iubeau ca pe ochii din cap. Băiatul avea permis de conducere şi maşină, lucru mai rar pentru acea vreme. Părinţii munciseră din greu şi toată agoniseala urma să fie a lui Răducu.
În Ajunul Crăciunului, băiatul n-a mai venit acasă. N-a venit nici a doua zi şi părinţii, îngrijoraţi, nu ştiau pe unde să-l mai caute. S-au dus la un coleg de serviciu, Vasile Aliman, iar acesta le-a spus că e la spital. I-a însoţit aşadar la Spitalul 3, Spitalul de Urgenţă de atunci.
"Fiul
