Infecţia cu virusul hepatitic C, generatoare de hepatite cronice, ciroze şi, din păcate, chiar de cancere ale ficatului, nu dă semne clare, aşa că nu poate suna alarma. Parşivenia virusului hepatitic C continuă cu evoluţia lentă şi tăcută a hepatitei spre hepatită cronică. Ceva nereguli în ficat sunt anunţate de stări incerte: o oarecare oboseală nejustificată de sporirea eforturilor, o invitaţie nedorită la a picoti şi de a te băga în pat.

Ce semnificaţie are analiza care indică în sângele acestor pacienţi prezenţa unor anticorpi, antivirusul de hepatită C sau prescurtat prezenţa anticorpilor VHC. Ei bine, când în sânge există aceşti anticorpi e semnul clar că organismul a fost infectat cu virusul hepatitic C. Şi organismul a luat măsuri în sensul producerii soldaţilor de autoapărare care sunt anticorpii antivirus hepatită C. Dintre cei cu prezenţă de anticorpi VHC în analiza sângelui, aproximativ 85% arată probabilitatea să aibă virusul C în sânge, iar consecinţele sunt că aceşti oameni pot transmite boala.

Şi mai există o semnificaţie: că boala poate evolua spre hepatită cronică, întâi în fază blândă, apoi în fază severă şi, eventual, în ciroză sau cancer hepatic. Dintre cei cu anticorpi VHC prezenţi în sânge, 15%-20% au avut noroc. Organismele lor au produs aceşti anticorpi care au fost atât de eficienţi încât au distrus virusul. Aceşti norocoşi, dacă îşi fac analiza de încărcătură virală, se constată că viremia e zero, deci nu mai există virusul C în sângele lor. Când analizele arată că transaminazele sunt mărite e semn că pacienţii au virusul C şi, probabil, inclusiv încărcătura virală.

Mai complicat este că unii n-au transaminazele în sânge mărite, însă, dacă li se face încărcătura virală, această analiză arată că virusul C e prezent. Ei intră în categoria celor care au probleme cu virusul C şi, la 30%, puncţia în ficat arată