Legile în România sunt facultative! Altă concluzie nu am după săptămâna trecută. Dacă un şef de partid, prim-ministru al unei ţări democratice, admite public faptul că toate partidele politice încalcă legea, cazul este extrem de grav.

Ministrul transporturilor, liberalul Fenechiu, ne-a ţinut o lecţie de politică aplicată zilele trecute, când ne-a explicat că aşa merg lucrurile: cu bani negri. Iar social-democratul Ponta i-a ţinut isonul: sigur că asta-i realitatea, să nu fim ipocriţi! În SUA, un preşedinte a fost nevoit să-şi dea demisia pentru aşa ceva. Dar nu trăim în America, aşa că noi, electoratul, trebuie să fim înţelegători. Avem un premier mincinos, hoţ intelectual şi tăinuitor. Trebuie să trăim cu această ruşine, fiindcă aşa e viaţa. Dacă eşti prieten cu cine trebuie, în ţara asta hoţia se numeşte persecuţie politică (vezi cazul A. Năstase), plagiatul se numeşte abordare creativă a situaţiei (vezi cazul Ponta), iar sentinţele într-un proces penal se dau în lift, în prezenţa unor sacoşe cu bani (vezi judecătoarele corupte). Cei în măsură să schimbe lucrurile pretind că-i normal aşa; rău e doar că unii dintre noi - cetăţeni români - dăm dovada de prostie, răutate şi lipsă de patriotism fiindcă protestăm împotriva acestei piese jalnice în limbi de circulaţie internaţională. Aşa au ajuns să ne afle străinii că suntem „co-rupţi în fund“ (am auzit expresia de la Liviu Mihaiu pe Guerrilla) şi să ne miroasă rufele murdare de la distanţă, din spaţiul Schengen.

Să ne imaginăm cum arată mediul de afaceri de la noi din perspectiva unei multinaţionale. Credeţi că există cineva care să mai propună vreo relocare de capacităţi de producţie, vreo extindere în ţara noastră? De greenfield nici să nu mai vorbim... Cine ar avea curajul să susţină un proiect atât de nebunesc al cărei beneficiar să fie ţara membră a Uniunii Europene care se numeşte România? Ce om