„Şi ultimul lucrător de la Morgă putea să-l facă pe Sergiu Nicolaescu să arate în coşciug ca la 40 de ani...”

Aud aceste cuvinte venind din televizor, de la un soi de bătrână balenă orca eşuată pe plajă după refluxul mareei securisto-comuniste şi sunt incapabil să nu scriu, aşa cum îmi propusesem, despre chiciul incinerării lui Nicolaescu, comparabil cu chiciul interpretărilor lui actoriceşti.

Vata din nas! Nu vedem vata din nas! Acesta e regretul îndrăgostiţilor de Sergiu Nicolaescu care înfierează opţiunea lui şi/sau a familiei sale pentru ardere în locul livrării la viermi sau mumificării într-un cavou. Iubirea lor îndurerată pentru erou nu se poate manifesta decât dacă dau cu ochiul de chipul unui om descompus de bătrâneţe şi moarte.

Îl vor pe comisarul Miclovan îmbălsămat şi sulemenit, descântat de rânduri de popi, altfel nu e întreagă simţirea lor pentru el.

„Ştii tu... Elf”, a scris pe coroană soţia lui Sergiu Nicolaescu. Orcii vor să-şi mănânce din priviri Elful şi mort.

Deşi sunt un nemernic pizmaş, un antiromân şi e păcat că n-am murit încă, aşa cum se spune în nenumărate postări la articolul de ieri, pot să înţeleg dorinţa lui Sergiu Nicolaescu de a nu fi văzut cadavru, pot să-l înţeleg pe inginerul care probabil nu dădea doi bani pe ritualurile bisericeşti şi considera mai firesc să fie redus la esenţa unui pumn de cenuşă.

Ultima şi singura dată când Sergiu Nicolaescu respinge kitschul, o înmormântare voievodală, regizată a la Sergiu Nicolaescu, îi nemulţumeşte profund pe fanii săi.

Care probează astfel că nu îl iubesc pe „cel mai mare regizor al românilor” atât cât îşi iubesc vulgaritatea mediocră şi bălţată din ei înşişi.

„Şi ultimul lucrător de la Morgă putea să-l facă pe Sergiu Nicolaescu să arate în coşciug ca la 40 de ani...”

Aud aceste cuvinte venind din televizor, de la un soi de bătrână