Surprinzător, traficul pe Magheru este destul de fluid pentru ora asta. Am noroc, n-o să-mi mai petrec o oră pe drum. Stau la stop şi îmi repet în minte ce am de făcut în orele următoare. În secunda următoare însă, o pală uriaşă de vînt, un tsunami, un ciclon, nu ştiu, mă ia pe sus şi îmi aruncă maşina undeva într-un cer înstelat. E linişte totală. Nu ştiu pentru cîtă vreme, căci la un moment dat mă trezesc cu pumni în ce a mai rămas din parbriz şi înjurături furibunde.
Mă dau jos şi încep să mă dumiresc. Cineva a intrat în mine în plină viteză, în timp ce stăteam la stop. Mă uit pe asfalt: nici o urmă de frînă. Mai încolo, trasă pe dreapta, văd şi maşina, cu capota ridicată din care ies aburi. Înregistrată în Bulgaria, tunată... Şoferul este un puşti care a amuţit.
Alături de el se află însă un tip care se agită cu un mobil: "Da, pe Magheru, spune-i lui Costel să vină repede! Da’ să vorbească mai întîi cu tipu’!". Apoi, cînd mă vede, mă ia prieteneşte după umeri:
" Tataie, cu ochelarii ăştia oricum nu vezi prea bine. Aşa că zi şi matale că era galben, ştii, adică nu era chiar roşu... O să avem şi noi grijă de tine!...
Mă uit pe sub ochelari la el şi ceea ce vede nu-i place, aşa că se duce mai încolo şi dă alte telefoane.
" M-a loviiit! Ajutooor! ţipă un conaţional, şchiopătînd dramatic pe trotuar.
" E beat, uitaţi-vă la el, e beat! Criminalul! îl acompaniază prietenul său.
" Dacă vreţi, pot să vă fiu martor, am văzut cum s-a întîmplat... se oferă o fată cu ochi albaştri şi îmi întinde buletinul.
Îi mulţumesc, surprins, şi mă duc să văd ce s-a întîmplat cu cei doi pietoni. N-au nimic, slavă Domnului, se prefac. Mă întorc la maşină să-mi iau actele, în aşteptarea poliţiei. Nu-mi vine să-mi cred ochilor: între scaunele din faţă e plantată o sticlă pe jumătoate goală de Noroc. Cînd au avut timp să mi-o strecoare în ma
