Autor a patru volume de versuri (Scrieri alese, 1992; week-end printre mutanti, 1993; adio adio dragi poezii, 1999; Planeta 0, 2002), al romanului Mortido (2003) si al recentelor Inertii de tranzitie (2006), O. Nimigean a fost unul dintre membrii proeminenti ai "Club 8"-ului iesean - de nu chiar un "maestru din umbra" al acestuia.
Altminteri, formula sa poetica poate usor sa induca in eroare. Ba absconsa, ba prozaica, uneori sanatos vulgara, dar intotdeauna subtila si rafinata, ea distileaza trairea in recipiente livresti si se arata ospitaliera cu toate curentele si cu toate stilurile, riscand, tocmai de aceea, sa fie asimilata optzecismului postmodern.
Si totusi, o asemenea inregimentare nu este doar pripita, ci cu totul falsa. Si aceasta deoarece pactul pe care O. Nimigean il stabileste cu precursorii sai este fundamental diferit de acela din optzecismul "canonic". Iata, de pilda, cum incepe enantiodromia (fragment) - un prolog, textul cu care debuteaza volumul nicolina blues*:
"din aproape in aproape ('chiar si cel mai lung drum incepe cu primul pas') privind mai intai rafturile diderot celine rostand crnjanski faulkner miller havel llosa thomas mann junger musil gombrowicz scarron goethe turgheniev eco borges hesse imitatio cristi arany apuleius petroniu kafka beckett proust gogol gongora charles d'orleans rilke o icoana veche a sfantului nicolae un calendar americanino 1999 un cal de sah (imi aminteste de copilarie de tata: ma invata mutarile mersul in L - toate celelalte piese s-au risipit) o icoana (imi aminteste de moscova de simona dansatoarea subacvatica) o ilustrata-nfatisand un coridor lung medieval trimisa de mihaela de la cambridge o ilustrata cu o moara de vant trimisa de costel din olanda o ilustrata cu bojdeuca din ticau (imi aminteste de merisor de vizita noastra la bojdeuca prin 1984 despre cum am intrat prin geamurile spar